VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - DNA scoate cartea din ei

Motto: Dacă mi-ar fi spus cineva în tinereţe că voi scrie o carte, l-aş fi considerat nebun. Ideea că eu aş putea să stau ore întregi cu pixul în mână în faţa unor foi de hârtie mi s-ar fi părut o glumă proastă. (Gigi Becali)

De ce proastă? E o glumă şi atât, că Gigi are umor (fie el şi involuntar, prin sinceritate), doar privindu-i hainele "pe comandă" şi aşteptând să-i sară nasturele de pe burtă de cât de strâmtă îi e jiletca şi-i ierţi pretenţia că a scris, nu una, ci patru cărţi, mai degrabă autobiografice, chiar dacă, pentru a beneficia de reduceri ale sejurului la răcoare trebuie scrise cărţi ştiinţifice - dar parcă mai ştie cineva ce e aia ştiinţă, la câte cărţi au scris, pardon: publicat!, "băieţii dăştepţi" după ce le-a pus DNA-ul pixul în mână.

Poate administraţia penitenciarelor, Ministerul Justiţiei, vreo instituţie din zona asta ar putea avea o centralizare, dar sigur nu ar da-o publicităţii, că s-ar face de ruşine. Şi nici nu e uşor de numărat, pentru că unele cărţi au dispărut imediat de pe rafturile librăriilor (folosesc dinadins un clişeu care, de obicei, defineşte succesul unei cărţi), eventual nici nu ajuns acolo - strategia Copos, care a cumpărat dinainte tot tirajul cărţii sale.

Copos, deci fotbal. Ca şi Becali, din care am extras mottoul acestei vederi. E de admirat-speriat câte cărţi au scris oamenii de fotbal, profesionişti ai datului cu piciorul, după ce au devenit jucători de fotbal de celulă. Gigi Becali patru, Ioan Becali (ăsta nu are nici umor) două, Cristian Borcea una (şi scurtă, doar vreo sută cincizeci de pagini), Dinel Staicu zece (!), Gheorghe Neţoiu trei, George Copos cinci, Gică Popescu patru (de teorie fotbalistică), Mihai Stoica una, Cornel Penescu (argeşean de-al nostru) patru. Merită reproduse şi câteva titluri. Gigi Becali: Becali şi Steaua; Muntele Athos, patria ortodoxiei; Becali şi politica; Becali. Parlamentul Europei şi Parlamentul României. Cristian Borcea: Am fost preşedintele unui vis, Dinamo Bucureşti. Gheorghe Neţoiu: Finanţarea agriculturii româneşti înainte şi după aderarea României la Uniunea Europeană. Ioan Becali: Manualul investitorului în fotbal; Statutul jucătorilor de fotbal, prin prisma regulamentelor interne şi internaţionale.

Dinel Staicu le dă lecţii tuturor, cel puţin prin varietatea subiectelor (aş putea zice, dar nu zic: asta da expertiză!...): Interacţiunea electromagnetică şi cogenerarea energiei electrice; Ascensiunea şi prăbuşirea băncilor în contextul globalizării; Concept atipic şi inedit sub impactul globalizării economice; Creditul social fiscalizat, factor mobilizator de relansare a economiei; Foreign policy; Golden action; Piaţa de capital fiscalizat; Reforma bancară şi fiscală; Raportul de cauzalitate între creditare şi criza economico-financiară; Pandemia crizei capitaliste după 24 ani de eră ceauşistă (toate apărute la Editura Sitech, Craiova, întreprindere capitalistă, desigur). 

Mai toată informaţia anterioară este reluată din articolele publicate de Mihai Voinea şi Cristian Delcea în Adevărul (www.adevarul.ro), pe la jumătatea anului 2015, între timp s-or mai fi scris şi alte cărţi, că unii fotbalo-autori sunt încă în "cantonament".

Închei cu un postmotto (inventez cuvântul de dragul autorului lui, acelaşi G. Becali): Cu mult timp în urmă, un prieten îmi spunea să îmi notez gândurile. "Ce face?", întrebam eu. Şi râdeam de el. Acum, însă, i-am urmat sfaturile. Şi uite-aşa, într-un an am scris patru cărţi. Ceea ce mulţi scriitori nu reuşesc să scrie nici măcar într-o viaţă. Chiar aşa este! Ne-a zis-o... Efectul miraculos al DNA-ului asupra pixului oierilor din fotbalul românesc - ajung scriitori, de ştinţă (dinadins cu un singur i!). 

 

Pin It