Tabletă de scriitor - RĂGAZUL DIALOGULUI CU SINE

Încă n-am întâlnit un om care să nu fi purtat, măcar de câteva ori, un dialog cu sine. 

- Ce faci, prietene? 

- Mă gândesc! 

- La ce te gândeşti? 

- Aşa, n-aş putea să-ţi explic...

Atunci intuiesc faptul că omul acela dialoghează cu sine, şi vorbind el cu el, nu are nevoie de explicaţiile mele. E un fel de monolog teatralizat: tu te întrebi, tu răspunzi; numai că primul tu devine eu: mărturisirea faţă de mine; iar al doilea rămâne tu - cel cu care vorbesc. Niciodată nu va deveni el, fiindcă s-ar îndepărta de propria esenţă.

În răgazul cu sine, cele două ipostaze trebuie să fie alăturate, adică să-şi poată grăi reciproc, fără cuvinte sonore - doar cu acele replici sincere, gândite spontan; fiindcă, în forma reversibilă, tu devine eu, iar eu se transformă în tu. E un joc delicat, care se desfăşoară doar pe ecranul minţii noastre.

V-aţi gândit vreodată că, în răgazul dialogului cu sine, omul este întotdeauna singur? - fiindcă cel mai bine el se înţelege cu sine.

Acum, dumneavoastră să nu mă bănuiţi că, în fiecare dimineaţă, îmi permit un astfel de dialog-monolog! Ele se ivesc mai rar, dintr-o intuiţie divină, care coboară în creierul meu, inspirându-mă. Percep că sunt mai bun decât apar celorlalţi, că pot mai mult decât am făcut până acum, că am scris, de exemplu, o carte care s-a  bucurat de aprecierea prietenilor şi cititorilor mei, devenind, pentru ei, din el, scriitorul, tu cel mai apropiat, iar acum pe tu îl transform în eu, aflat într-un răgaz al dialogului cu mine însumi - un dialog, evident, purtat din dragostea pentru ei.

 

Pin It