VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Sărbători de împrumut

Titlul nu se referă la multele zile libere de peste an, scrise cu roşu în calendarul ortodox sau sărbatori naţionale, toate astea nu sunt de împrumut, sunt ale noastre şi le ţinem cu sfinţenie, că măcar când e vorba despre zile libere respectăm şi datina şi legea, fie ea şi numai hotărâre de guvern, nu, eu mă gândesc aici la sărbătorile americăneşti pe care le-am învăţat cu sârg şi veselie în ultimul sfert de secol (că scurte mai sunt sferturile astea, trec ca o zi de sărbătoare!...). 

Halloween-ul e cea mai vizibilă "datină" pe care am împrumutat-o, ba chiar e pe cale să devină prilej de colindat în noaptea de 31 octombrie, "primiţi cu halovinul?" aud din când în când la poartă şi răspund, desigur, americăneşte, "niet!" Vrăjitoare, draci, schelete, monştri, cuie bătute în cap şi cuţite străpungând burta, pfui!, îţi piere pofta de mâncare, sunt curios cum sună "vorbele", au colindătorii şi ceva de spus-cântat, sau vin doar să-şi arate improvizaţiile de măşti şi să adune ceva parale? Pentru parale se agită şi comercianţii de recuzită - inclusiv producătorii de dovleci. E, partea asta, cu dovleacul scobit cât mai umano-colţos şi cu lumânări în el, e altceva, orice bunic va răspunde pozitiv provocării, o practicam şi înainte, spontan ca să zic aşa, acum a devenit un ritual de final de octombrie.

Următoarea sărbătoare americănească este Valentine’s Day, pe la jumătatea lui februarie, Ziua Îndrăgostiţilor în versiune transoceanică, la concurenţă cu Dragobetele nostru dacic, care e mai la final de februarie. Nu se colindă (încă), nici nu văd ce ar putea face colindătorii dacă mi-ar intra în curte, e o sărbătoare "de cuplu" - prezent, viitor, fost, orice variantă e binevenită, dragoste să fie. (De fapt, şi Halloween-ul concurează o tradiţie românească, noapte de Sfântul Andrei, când zboară vrăjitoarele pe mătură, ies strigoii din morminte, vorbesc lupii şi câte şi mai câte. Căutaţi undeva "Noaptea Sfântului Andrei" de Ion Dragoslav şi veţi vedea despre ce este/era vorba.)

În ultimii ani ne chinuim să mai luăm şi altele - de pildă, Ziua mersului fără pantaloni cu metroul. Idee de idee, pentru exhibiţionişti rezistenţi la frig (se practică chiar de gerul Bobotezei, care, de când cu încălzirea globală inventată tot de americani, e din ce în ce mai ger, că parcă Boboteaza ar fi fost inventată de ruşi). N-a avut succes anul ăsta, în Bucureşti, desigur, că metrou nu prea se mai găseşte şi prin provincie, dar sunt convins să până la urmă va prinde. Ar mai trebui adăugat ceva, un "cârlig", de genul unei vedete TV care să treacă din vagon în vagon şi să dea autografe pe genunchii goi - vedeta fiind, desigur, tot fără pantaloni. Şi, pentru a sparge monopolul metropolei, organizarea zilei cu ţurloaiele la vedere, sincronizat, tot pe 11 ianuarie, şi în autobuze interurbane şi în microbuze de transport local, inclusiv cele din municipiul nostru. Adică noi să nu fim în rând cu lumea, noi nu avem ce arăta?...

Americanii mai au şi alte obiceiuri de tot interesul, care ar merge bine şi pe meleagurile noastre. Ziua Recunoştinţei, de exemplu, măcar prin episodul iertării curcanului. Nu ştiu dacă "iertare" e cuvântul potrivit, sau "amnistiere". Iar dacă noi nu prea tăiem toamna curcani, să amnistiem alte păsări. Cocoşi, de-o pildă, hrebenciuci, copoşi... În direct, de pe Dealul Cotrocenilor, la vremea prânzului. Bun, la americani, curcanul amnistiat este dus la o grădină zoologică, să-i arunce copiii grăunţe prin gard, noi nu trebuie să preluăm toate detaliile. Fără grăunţe, deci.

Ori să nu mai preluăm nici toate obiceiurile?... Păi atunci cum mai intrăm noi în lumea civilizată?!... Cu Dragobetele? Măcar să-i zicem Dragobete’s Day...

Pin It