Scurtă istorie a Imnului Naţional al României: "Deşteaptă-te, române!"

Cântecele patriotice au fost create în focul luptelor pentru libertate socială şi independenţă naţională. Compozitorii şi poeţii respectivi nu şi-au revendicat paternitatea. Când aceste creaţii au devenit bunuri spirituale de interes naţional, cercetătorii s-au străduit să stabilească şi numele creatorilor: poeţi şi compozitori.

În timpul Revoluţiei din 1848, în Transilvania şi în Banat s-au răspândit două cântece revoluţionare: "Astăzi cu bucurie" şi "Deşteaptă-te, române!". Cel de-al doilea s-a răspândit şi în Moldova şi Ţara Românească. Compozitorii ambelor cântece au fost mult timp controversaţi. "Deşteaptă-te, române!" a devenit chiar din timpul Revoluţiei Paşoptiste cântecul-simbol al conştiinţei naţionale. În jurul autorilor acestui cântec patriotic - poet şi compozitor - s-a închegat o veritabilă legendă. Rădăcinile acestei creaţii - text şi melodie - se pierd în creaţia populară. Cercetările unor muzicologi şi ale unor istorici literari au demonstrat că încă dinainte de anul 1840 circula o poezie a lui Grigore Alexandrescu - mare poet preromantic - intitulată "Din sânul maicii mele". Pe acest text poetic, folcloristul şi cântăreţul Anton Pann a compus o melodie de largă popularitate, aflată în manuscrise psaltice încă din anul 1838. Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, în anul 1839, a primit de la Anton Pann melodia şi textul cântecului "Din sânul maicii mele". Textul poetic circula pe foi volante şi prin ziare. În preajma Revoluţiei de la 1848, revoluţionarii transilvăneni au simţit nevoia unui imn special pentru evenimentul declanşat: Revoluţia. Aceştia i-au cerut lui Gh. Ucenescu - elev al lui Anton Pann şi psalt al Bisericii "Sfântul Nicolae" din Scheii Braşovului - să-i cânte lui Andrei Mureşanu mai multe melodii, urmând ca acesta să aleagă o melodie pe care să poate compune un imn al Revoluţiei. Andrei Mureşanu a ales melodia compusă de Anton Pann pe versurile poeziei "Din sânul maicii mele" de Grigore Alexandrescu. Pentru melodia aleasă, poetul Andrei Mureşanu a compus un text nou, pe care l-a intitulat "Un răsunet". Versurile acestui poem transmiteau cel mai fierbinte mesaj de libertate a românilor din Imperiul Habsburgic. Ideea centrală a poeziei a fost sintetizată de Nicolae Bălcescu: "... deşteptarea naţionalităţii în Ardeal, după un somn greu, dintr-un jug ce de o mie de ani îl împovăra". Poezia a apărut în revista "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", din 21 iunie 1848. Tot în această revistă, care apărea la Braşov, în numărul din 24 mai 1848 fusese publicată poezia lui Vasile Alecsandri, intitulată "Către români", devenită mai târziu "Deşteptarea României". Publicată cu o lună mai târziu, poezia lui Andrei Mureşanu a fost considerată "un ecou", "... un răsunet" al poeziei lui Alecsandri. Dar poezia "Un răsunet" a devenit cunoscută sub numele "Deşteaptă-te, române!", cu care începe primul vers. Se crede că pentru acest emistih, poetul s-a inspirat din articolul-program al revistei "Gazeta de Transilvania", care cuprindea acest îndemn: "... deşteaptă-te şi tu, române, păşeşte înainte împreună cu noi, primeşte şi cultivă în inima ta iubirea de dulcea noastră patrie." 

Cu privire la compunerea poeziei, soţia poetului Mureşanu a lăsat mărturii elocvente şi emoţionante. După Adunarea de pe Câmpia Libertăţii, Andrei Mureşanu s-a întors acasă stăpânit de o evidentă patimă creatoare - mărturisea soţia acestuia şi continua: "El nu s-a culcat, ci s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind ceea ce scrisese". Erau strofe din "Deşteaptă-te, române!" Poezia a fost publicată în revista "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", care apărea în 800 de exemplare. Imediat a fost adoptată ca imn al revoluţionarilor români de la 1848. Prin caracterul mesianic al poeziei,  Andrei Mureşanu este considerat un poet-tribun, fiind urmat, în ordine cronologică, de George Coşbuc şi Octavian Goga. Caracterul de imn al poeziei este dat şi de procedeele stilistice frecvente: invocaţii şi interogaţii retorice, verbe la modul imperativ şi la conjunctivul hortativ (care exprimă un îndemn): "deşteaptă-te, croieşte-ţi, uniţi-vă, strigaţi, să dăm, să piară" etc. Poezia se încheie cu îndemnul la o acţiune hotărâtă: "Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,/ Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ". Pentru a răsuna şi mai puternic în conştiinţa maselor, versurile trebuiau cântate. Gh. Ucenescu şi Andrei Mureşanu au ales melodia compusă de Anton Pann pe vechiul text poetic "Din sânul maicii mele". În această nouă formă - textul poetic de Andrei Mureşanu şi melodia de Anton Pann - cântecul, îndemnând la deşteptare naţională şi socială, a fost cântat de către revoluţionarii transilvăneni mai întâi în casa lui Andrei Mureşanu, în prezenţa lui Cezar Bolliac, Gh. Magheru şi a lui I.C. Brătianu, apoi a fost cântat la Abrud, aşa cum relatează Nicolae Bălcescu - sufletul Revoluţiei - el însuşi asociindu-şi glasul cu al celorlalţi revoluţionari. Cântecul a fost interzis de autorităţile austro-ungare, dar a trecut în Moldova şi Ţara Românească. La 29 iulie 1848, la Râmnicu-Vâlcea, la votarea Constituţiei, textul a fost cântat de un grup de corişti condus de însuşi Anton Pann.   Răspândindu-se pe întreg teritoriul ţării, cântecul "Deşteaptă-te, române!" a aprins "entuziasmul de patrie în inimile tuturor românilor". Dacă textul poetic a rămas până astăzi cel compus de Andrei Mureşanu, melodia compusă de Anton Pann a suferit mai multe mici schimbări. Considerat de Iosif Vulcan "Evanghelia naţională", cântecul a fost armonizat de Gavriil Muzicescu pentru cor mixt şi pentru cor de voci egale şi l-a publicat printre cele "12 Melodii naţionale" - premiate la Expoziţia internaţională de la Paris din anul 1889. Tot Gavriil Muzicescu îi dă caracterul de imn, modificând câteva valori de note şi câteva intervale. Alte mici modificări au fost efectuate de compozitorul D.G. Kiriac. Cântecul a fost interpretat, în anul 1906, la Arenele Române din Bucureşti, de un cor compus din 800 de membri, dirijat de D.G. Kiriac.

În Transilvania, compozitorii Iacob Mureşianu şi Ioan Vidu au pus în circulaţie o variantă melodică diferită de cea finisată de G. Muzicescu. Aşadar, la definitivarea melodiei actuale a Imnului nostru Naţional au contribuit muzicieni din cele trei provincii româneşti: Muntenia - Anton Pann, D.G. Kiriac; Moldova - Gavriil Muzicescu; Transilvania - Gh. Ucenescu, Iacob Mureşianu şi Ioan Vidu. De aceea, "Deşteaptă-te, române!" poate fi considerat un adevărat simbol-muzical al unităţii tuturor românilor. Cântecul "Deşteaptă-te, române!" a entuziasmat toate marile evenimente din istoria modernă a poporului român: Revoluţia de la 1848; Unirea din 1859; Independenţa din 1877; Marea Unire din 1918; Revoluţia din Decembrie 1989, după care a devenit imn naţional.

Notă: Prin poezia "Deşteaptă-te, române!", Andrei Mureşanu a rămas în conştiinţa românilor drept poetul profet al năzuinţelor unui neam oropsit, care-şi cerea, cu legitimă îndreptăţire, revendicări seculare. Mihai Eminescu l-a numit pe autorul Imnului naţional "Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.”

 

Pin It