Lansare de carte și dor de Eminescu, la Cenaclu
Vineri, Biblioteca Municipală Curtea de Argeș a găzduit întâlnirea din luna ianuarie a membrilor Cenaclului literar local „Nicolae Velea – Urmuz”, în cadrul căreia s-a lansat romanul „Priveghiul” de Ion Ionescu – Bucovu și s-au purtat discuții libere pe teme eminesciene. Moderatorul întrunirii, ing. Marian Ghiță, directorul instituției amintite, a propus ca, înainte de a li se da cuvântul celor înscriși în programul zilei, să fie evocat profesorul Leonida (Liviu) Căliment, dispărut dintre cei vii în urmă cu o săptămână. Din partea regretatului virtuoz al chitarei a fost prezent poetul Geo Constantin (nepot), care le-a mulțumit tuturor pentru prețuirea de care au dat dovadă față de unchiul său.
Noua apariție editorială a prof. Ionescu – Bucovu se încadrează la categoria de roman istoric, urmărind evenimente, oameni și fapte din perioada cuprinsă între cel de-Al Doilea Război Mondial și anul 1994 - când personajul Ilie Georgescu trece în neființă. Se înțelege, este vorba despre capitolul așa-numitei „epoci de aur” a istoriei noastre. Oscilând între confesiuni de sertar și frescă a societății din intervalul amintit, scrierea sa are mai ales valențe politice, filtrate printr-o viziune anti-comunistă, care l-a caracterizat dintotdeauna pe autor. Întrucât apelează la reactualizarea în conștiință sau la recuperarea lucrurilor la care a fost martor în trecut, relatările nu respectă vreo cronologie, ci urmează traseul dictat de fluxul memoriei involuntare. Prof. Elena Eșanu – Șerbănescu a observat că, dincolo de plăcerea lecturii, romanul poate funcționa foarte bine și ca document istoric.
„Este o carte la care s-a muncit foarte mult, fiecare perioadă relatată având lumea ei, aspectele ei... Romanul începe cu întoarcerea acasă a celor care au mai rămas vii de pe frontul războiului, acestea fiind cele mai triste pagini din carte, cu mamele care își așteaptă la porți fii plecați în luptă. Dar sunt puțini cei care au învins moartea și curg lacrimi fierbinți... Autorul continuă cu trecerea țării la o altă etapă tristă, comunismul, cunoscută și nouă foarte bine. Prin modul în care pune problema, el ne determină să credem că noi, ca popor, am știut să rezistăm, iar această rezistență este, probabil, o calitate specifică nouă. Se relatează apoi și despre ce a urmat după Revoluție. Dl. profesor are destulă luciditate. Partea aceasta din existența noastră ca neam pare așa, o nebuloasă... Cartea de față este o frescă adâncă a unei lumi care se zbate, care trăiește, care se complică în existența ei și care, până la urmă, găsește soluții, mai bune sau mai puțin bune”, a punctat aceasta.
Prof. Florica Popa a adus, ca donație din partea prof. univ. dr. Anei Selejan (cu care a fost colegă de facultate) pentru colecția Bibliotecii, volumul de „Scrieri inedite” semnat de soțul său Radu Selejan, scriitor, poet și ziarist sibian, trecut în eternitate în anul 2000. S-au adus în discuție câteva aspecte privind viața de condeieri a acestui cuplu de literați, după care prof. Ion Ionescu – Bucovu a continuat cu un discurs despre contribuția lui Mihai Eminescu la formarea limbii literare române și a limbajului poetic. În acest context, a fost amintită o altă lucrare semnată de domnia sa - „Veronica Micle, îngerul blond al lui Eminescu”, trecându-se în revistă, printre altele, limbajul folosit de cei doi îndrăgostiți în epistolele pe care și le adresau.
Gânduri închinate poetului național au fost rostite și de dr. Mihaela – Aritina Ionescu, aceasta deplângând moartea sa prematură care ne-a văduvit literatura de cine știe câte alte opere de valoare ar mai fi putut să ne lase moștenire.
În completare, prof. Cristian Ciucar, de la Școala Gimnazială Albeștii de Argeș, a adus în discuție câteva fragmente din „Burghezia română”, de Ștefan Zeletin, care reliefează contextul social în care a apărut poetul Mihai Eminescu. „În conștiința maselor largi românești, Eminescu și Enescu constituie, în ce privește poezia, pe de o parte, și muzica, pe de altă parte, două nume sacre. Într-adevăr, românii îi privesc în unanimitate ca pe doi zei, deopotrivă de strălucitori și de magnifici, identificându-i cu esența artei în care au excelat, încât cine spune Eminescu spune poezie, iar cine spune Enescu spune muzică”, a citat acesta din carte, comentând apoi pe marginea textului.
Tânărul Adrian Stănilă a citit, spre încheierea ședinței, câteva creații proprii, urmat de poeta Elena Toteanu, intervențiile lor fiind apreciate de audiență. După program, s-au purtat discuții libere.
la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!