VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR: Hoinărind pe străzi

De fapt, hoinăreala va fi pe hartă, în căutare de străzi cu nume glumeţe. Am mai făcut asta şi în sezonul trecut, dar am două motive să reiau investigaţiile. Pe de o parte, atunci exploram numai nomenclatorul străzilor capitalei noastre dragi şi poluate, rezultat al imaginaţiei funcţionarilor de azi, ieri şi, probabil, alaltăieri ai primăriei, şi încheiam cu constatarea că un „studiu” similar nu se poate întreprinde şi pentru municipiul nostru drag şi nepoluat (cine s-o facă?! industria de ieri şi alaltăieri s-a făcut praf, dar un praf care nu poluează, iar industria de azi se numeşte croitorie şi nu scoate fum), pentru simplul motiv că nu avem o hartă, cu o listă a străzilor. Pe de altă parte, parcursesem atunci numai în mare grabă harta Bucureştilor, mi-au scăpat neconsemnate multe trăznăi.

Avem acum o hartă a Curţii de Argeş! Are şi lista străzilor – numai că nu începe bine şi se şi termină... Iar străzile au nume cu totul rezonabile, multe istorice, culturale (mai ales literare), geografice (normal că strada spre Albeşti se numeşte Albeşti, cea spre Valea Iaşului o imită, iar strada Nordului nu e deloc spre Sud...), doar câteva (mă rog...) sunt de umplutură, gen Zambilelor, Cireşilor, Crizantemei, Toamnei, Rozelor, Viorelelor, Plantaţiei, Făgetului, Pelinului, Magnoliei, Măceşilor. La străzile cu nume istoric (de la Traian şi Decebal la domnitori de-ai locului şi la Ştefan cel Mare) o trec şi  pe a Porţelanului, pentru că acolo a funcţionat celebra cândva, defuncta acum, fabrică de porţelan (victimă MEBO, pentru cine-şi mai aminteşte găselniţa asta post-revoluţionară de a face uşor furabilă o întreprindere a întregului popor). Nu găsesc nicio stradă cu nume regal, chiar dacă au existat înainte de vremea în care fabricile erau considerate ale întregului popor şi în ciuda faptului că oraşul nostru este oraş regal cu diplomă şi dineu la Palatul Elisabeta. Dacă se va schimba ceva până va ajunge vederea aceasta în ziar, de bine să-i fie administraţiei locale, chiar dacă-mi va strica textul.

Să revenim, deci, la harta Bucureştiului. De data asta, o să iau lista străzilor de la coadă spre cap, ca să micşorez probabilitatea de a colecţiona a doua oară vreo denumire.

Multe Zori, Zorele, Ziduri (de ce nu?). Zece Mese (ce nostalgic sună! ca în Birt fără muşterii, acuarela lui Luchian), Aleea Zânelor (e pe lângă Parcul Tineretului, central, dar nu vă spun mai mult, până nu verific cât de cât, s-ar putea să fie doar un mit, o iluzie, o capcană), Zăpada Mieilor (cine spune că în schema primăriei nu sunt poeţi?), Zăbrăuţului (ce-o fi ăla?), Zalelor, Vrejului, Vredniciei, Vrabiei, Volumului (pentru cei preocupaţi de geometrie: există şi Ariei), Voioşiei, Viţei, Vijeliei, Viforului, Vidului (de la un „ceva” poţi da nume unei străzi, de unde vine strada Vidului e peste putirinţa mea să-mi imaginez, trebuie să fi trudit un conclav de funcţionari glumeţi la găsirea numelui), Vestitorului, Verzişori (cine are o hartă din „vremurile de tristă amintire” este rugat să verifice dacă strada asta exista şi pe atunci; un detaliu mă pune pe gânduri: e prin apropierea Aleii Zânelor...), Vâslei (bărci în Bucureşti?! aluzie la canalizare?), Vârtejului, Vântului, Văi cu nemiluita, Undiţei, Ulmetului (avem şi Mestecănişului), Ţintaşului, Ţarcului, Turmelor, Turnătorilor (pardon, au fost data trecută, nu-i mai bag şi de data asta în seamă, se ocupă CNSAS-ul!), Tulpinei, Tufişului, Triunghiului, Tractoriştilor, Torcătoarelor, Textiliştilor (cam discriminatoriu, de ce nu Textilistelor?), Teslei, Tăciunelui, Tăbăcarilor, Ştiucii, Şipca, Stufului, Staminelor, Suveica, Sumatra (ce, noi nu ştim geografie?...), nu mai continui, că mă întâlnesc cu lista de anul trecut, mai încercaţi şi dumneavoastră, merită, nu găsesc strada Imaginaţiei, dar găsesc Inovaţiei şi Inocenţei, mă opresc, că iar mă prinde...

Pin It