La curtea lui Urmuz - Istoria de lângă noi: Calleya

 

În revista "Curtea de la Argeş" apare încă de la începuturi o rubrică cu titlul de mai sus, ideea fiind că istoria nu este ceva abstract şi îndepărtat, strâns în cărţi şi arhive, la secole distanţă, eventual cu o margine în mit, ci este ceva palpabil, la îndemână, totul este să o percepem ca atare, să fim pregătiţi/capabili să o "citim". La limită, fiecare dintre noi suntem parte a istoriei, participanţi la evenimente cu semnificaţie, doar că de cele mai multe ori semnificaţia ne scapă, ne trebuie o perspectivă mai "de sus" şi mai "de departe" (mai ales în timp) pentru a o înţelege cât de cât.
Vorbeam în numărul trecut despre obiective turistice din apropierea oraşului - mai toate au şi câte o poveste de interes, nu numai la nivelul datelor atestate, dar adesea şi trecând în legendă. Pot exemplifica, ştiu destul de multe asemenea "poveşti" - despre biserica medievală din Săliştea Cicăneştiului, despre boierii Balotă de pe Topolog, despre cum a ajuns o parte a aceluiaşi Cicăneşti proprietate a Mănăstirii Tutana (un cătun al comunei chiar se numeşte acum Tutana), despre Corbii de Piatră... Unele dintre ele sunt cunoscute, scrise în cărţi, probabil că cititorul le ştie deja, nu le voi relua aici.
Istoria familiei Calleya este atestată până la detaliu, dar tot rămâne spectaculoasă ca o poveste. Un scenariu de film/telenovelă, un subiect de roman. Istorie de lângă noi la modul cel mai propriu, dar plecând de departe şi mergând până departe. Nu reiau sistematic, voi face mai degrabă o listă de "cuvinte şi momente cheie", nu înainte însă de a sugera bibliografie (se pot adăuga şi adrese web utile). Cele mai bogate informaţii se găsesc în "Memoriile vieţii mele", cartea "Al vostru, tata", scrisă între 2 septembrie 1974 şi 21 ianuarie 1986 (precizare de exactitate inginerească, profesia autorului), de Mihai Calleya (Editura Aritmos, Bucureşti, f.a.), îngrijită pentru tipar de fiica sa, Maria Calleya, Merişor/Maryşor în carte, mereu elegant-surâzătoarea doamnă pianistă-poetă pe care cititorul o cunoaşte încă de pe vremea Clubului Iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeş.
Secolul nouăsprezece, spre jumătatea lui. O italiancă se căsătoreşte cu un cavaler de Malta, cetăţean englez de origine spaniolă, Xavier Calleya. Ajung la Istanbul, au patru copii, unul este Octave. Acesta studiază arhitectura la Istanbul, ulterior şi la Paris, vine cu un coleg la Câmpulung, de aici la Pietroşani, pe Râul Doamnei. Proiectează şi construieşte un cavou pentru o tânără localnică, născută săracă, dar născută "cu stea", adoptată de boierul locului, Baldovin pe nume, şi, aţi ghicit!, se căsătoreşte cu localnica Zoe, proiectează case prin Câmpulung şi Bucureşti, unele încă existente, înmulţesc averea moştenită de mireasă, au opt copii, dintre care trăiesc şase, dintre care unul este Mihai Calleya cel numit mai devreme, cumpără pădurea Tămaşului, din Cicăneşti, construiesc acolo o fabrică de cherestea şi o cale ferată Tămaş-Albeşti, arde fabrica prin anii ’20, moare Octave în 1927 (odihneşte acum chiar în cavoul proiectat de el), trece războiul, vin comuniştii, ard conacul de la Pietroşani, Calioaia (aşa îi ziceau cicăneştenii) ajunge pe drumuri, la Câmpulung, apoi la Craiova, moare şi ea în 1955. Detalii în cartea amintită şi în monografia "Comuna Cicăneşti, judeţul Argeş. File de istorie" de Spiridon Cristocea şi Marius Păduraru (Ed. Ordessos, Piteşti, 2009). Desigur, istoria merge mai departe, ba chiar închide cumva cercul: fratele d-nei Maria Calleya trăieşte acum în Spania, este un dirijor celebru, elev al celebrului Sergiu Celibidache, vine des în România, la Craiova, Câmpulung, Pietroşani. Mi-a promis că va merge şi la Cicăneşti - pentru că aici istoria e lângă noi…

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It