Personalitate complexă a culturii române şi universale, Mircea Eliade - 108 ani de la naştere   

Mitolog şi istoric al religiilor,  filozof şi eseist, scriitor (romane şi nuvele), Mircea Eliade se înscrie în seria personalităţilor de formaţie enciclopedică, deschisă în cultura română de Dimitrie Cantemir, continuată de I.H. Rădulescu, de B.P. Hasdeu, M. Eminescu, N. Iorga, George Călinescu ş.a. Mircea Eliade este spiritul românesc care a pătruns cel mai adânc în cultura universală.

 

Spirit deschis universalităţii

S-a născut la 9 martie 1907, la Bucureşti, fiind al doilea fiu al familiei Gheorghe Ieremia - căpitan de infanterie - şi Ioana (n. Stoenescu). Originar din Tecuci, Gheorghe Ieremia şi-a schimbat numele în Eliade dintr-o mare admiraţie pentru Ion Heliade Rădulescu. Ca elev al Liceului „Spiru Haret” din Bucureşti, Mircea Eliade dovedeşte pasiune pentru chimie, fizică, ştiinţele naturii, literatură română şi universală, orientalistică şi istoria religiilor. Tot acum învaţă italiana şi engleza şi începe studiul limbilor ebraică şi persană. La 14 ani i se publica povestirea fantastică „Cum am găsit piatra filozofală”.  La aceeaşi vârstă începea să lucreze la un roman fantastic intitulat „Memoriile unui soldat de plumb” şi la romanul autobiografic „Romanul adolescentului miop”. În respectiva perioadă publica peste o sută de articole şi începea să traducă din reviste germane, franceze şi italiene. Între anii 1925-1928 a fost student la Facultatea de Litere  şi Filozofie din Bucureşti, unde audia cursurile unor profesori iluştri, precum N. Iorga, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Gusti, T. Vianu, Mircea Florian ş.a. Dar cel care a avut o influenţă puternică asupra sa, a fost profesorul de logică şi metafizică Nae Ionescu, despre care Mircea Eliade spunea că i-a fost dăruit ca să-şi poată îndeplini destinul. Nu mai puţin iluştri decât profesorii au fost colegii de generaţie ai lui Mircea Eliade: Emil Cioran, Constantin Noica, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, Petre Ţuţea, Petre Pandrea ş.a. care au devenit mari personalităţi ale culturii române şi universale. Toţi l-au considerat pe Mircea Eliade „şeful noii generaţii”. Ca student a  publicat peste două sute de eseuri literare şi filozofice, consacrate unor mari scriitori români şi istorici: D. Cantemir, B.P. Hasdeu, V. Pârvan, N. Iorga, Gib. Mihăescu, Ionel Teodoreanu, T. Arghezi, Cezar Petrescu, Emanoil Bucuţa. 

 

Misterele Indiei

În anul 1928, după ce-a obţinut licenţa în filozofie, a primit o bursă de la un maharajah (titlu  purtat de prinţi indieni) pentru a studia la Universitatea din Calcutta, intenţionând să se perfecţioneze în sanscrită şi în doctrina Yoga, sub îndrumarea celui mai de seamă filozof indian din vremea aceea - Surendranath Dasgupta. Ca student la Calcutta, Mircea Eliade a studiat gramatica limbii sanscrite şi filozofia hindusă, l-a cunoscut pe marele poet Rabindranath Tagore. O scurtă perioadă de timp a locuit în casa profesorului său, Dasgupta, unde a cunoscut-o pe fiica acestuia, Maitreyi, de care s-a îndrăgostit. Această experienţă de viaţă a constituit punctul de plecare pentru cunoscutul său roman „Maitreyi”, publicat în anul 1933, de către  Editura „Cultura Naţională”. Este întâiul roman exotic din literatura română şi cu cel mai mare succes de public al autorului. Romanul „Maitreyi” este jurnalul descoperirii unui dublu necunoscut: al dragostei şi al sufletului indian. Cartea ne introduce în misterul sufletului indian şi se impune, în primul rând, prin farmecul liric al ingenuităţii. 

Când profesorul Dasgupta a aflat de legăturile dintre fiica sa şi Mircea Eliade, i-a cerut acestuia să părăsească imediat locuinţa. În această situaţie, Mircea Eliade a locuit în mai multe mânăstiri din Himalaya, unde s-a consacrat meditaţiei, exerciţiilor yoga şi sanscritei. În anul 1931 (avea 24 ani) s-a întors în ţară pentru a-şi satisface serviciul militar. În ţară, Mircea Eliade a devenit o personalitate a culturii române şi universale de prim rang. A obţinut titlul de doctor în filozofie în anul 1933 (avea 26  ani) cu o teză despre psihologia meditaţiei indiene - studii despre yoga - fiind apreciată de reputaţi orientalişti din străinătate ca fiind o contribuţie importantă la înţelegerea tehnicilor mistice indiene. Până în anul 1945, când a părăsit definitiv ţara, Mircea Eliade a ţinut un curs de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti, a editat revista  „Zalmoxix”, a publicat peste o mie de studii şi articole, numeroase creaţii literare dintre care menţionăm: romanele „Lumina ce se stinge”; „Întoarcerea din rai”; „Şantier”; „Huliganii”; „Nuntă în cer”, nuvelele fantastice „Nopţi la Serampore”; „Secretul doctorului Honigberger” şi „Domnişoara Christina”, drama „Iphigenia”.

 

Plecat în Occident

În anul 1945 s-a stabilit la Paris. Aici a ţinut cursuri de Istoria religiilor, precum şi conferinţe la universităţile din Roma, Strasbourg, Munchen, Freiburg. În anul 1949 a publicat la Paris „Tratatul de istorie a religiilor”, care îi va consolida prestigiul ştiinţific în lumea întreagă. În anul 1957 s-a stabilit la Chicago, fiind numit profesor de Istoria religiilor. Aici a stat până la sfârşitul vieţii –-29 aprilie 1986. În anul 1959 a publicat nuvela „La ţigănci” - apreciată de critica literară ca fiind o capodoperă a literaturii române fantastice. În anul 1970 a publicat eseul „De la Zalmoxix la Genghis-Han” - sinteză a spiritualităţii fondului nostru autohton. În anul 1976 a început publicarea operei sale capitale: „Istoria credinţelor şi ideilor religioase” - în trei volume. Primul volum cuprinde creaţia religioasă de la Epoca pietrei, până la misterele Eleusis, urmărind comportamentele magico-religioase ale paleantropilor, ideile religioase din Mesopotamia, India, Egipt, Grecia, Iran şi Israel. Volumul al doilea urmăreşte evoluţia credinţelor religioase de la Gautama Buddha (Buddha = Iluminatul, s-a născut în anul 563 î.Hr. dintr-o familie princiară din India), până la triumful creştinismului şi prezintă religiile chineză, indiană, romană, celtică, germanică şi traco-getică. Volumul al III-lea se ocupă de religiile turco-mongole, balto-slovace, de catolicismul apusean, de iudaism, de mişcările religioase din Europa şi continuă până la teologia contemporană. Această lucrare l-a impus definitiv pe Mircea Eliade între savanţii secolului al XX-lea. 

Personalitate culturală unanim recunoscută pe plan mondial, Mircea Eliade a fost membru al multor academii şi doctor „honoris causa” a numeroase universităţi din lume. Lucrările sale au fost şi sunt traduse în numeroase limbi. Ceea ce spunea el despre B.P. Hasdeu, în 1937, se potriveşte de minune pentru profilul său spiritual: „Mintea lui uriaşă a străbătut toată întinderea cunoaşterii omeneşti”.

                   

 

Pin It