M-am cam săturat...

Dragii mei, sincer, m-am cam săturat să tot aud parveniţii, pe nenumăraţii Dinu Păturică, criticând cu neruşinare, nesimţire, tot ce a fost bun în regimul Ceauşescu, bunuri ale poporului român, multe, multe de tot; unii dintre ei născuţi după aşa-zisa revoluţie, alţii pupincuriştii socialismului, deveniţi pupincuriştii falsei democraşii, a capitalismului sălbatic, a fariseilor şi minciunilor de tot felul, ajungând până acolo să vorbească de "limbajul de lemn" al părinţilor şi bunicilor, făuritori de bunuri materiale, cei care le-au lăsat o ţară bogată, frumoasă, sute de mii de apartamente, un metrou modern, o Dâmboviţă regularizată, palate de cultură, învăţământ de înalt nivel, autostrăzi ce străpung munţii, hidrocentrale, o clădire impunătoare numită, nu casa Ceauşescu, ci Casa Poporului în care să se lăfăie parveniţii, aroganţii, corupţii, fariseii cu piepturi pline de tricolor, de eşarfe, de cocarde, pentru care "PATRIA" înseamnă agoniseală, averi pentru 5-6 generaţii după ei.

"Limbă de lemn" au ei, lemn de proastă calitate, pentru că cel bun îl aruncă pe arginţi, străinilor. Marii intelectuali ai vremurilor pentru care nu contează Paller, Ţuţea, Păunescu, Vadim Tudor, Ion Alexandru, Tudor Gheorghe... lista e mare... îi critică cu neruşinare într-o limbă pompoasă, învăţată în "Ferentarii" capitalelor străine. Căci vorba boierului Iancu Negulici adresată fiului "te-am trimis bou şi ai venit vacă!".

- Înţelegeţi ceva din ce urmează?

Managerul assistent m-a uluit când într-o dimineaţă aflându-ne într-o locaţie cunoscută, având unele oportunităţi fiind determinaţi de împrejurări, să implementăm unele speţe ale biroului nostru, am hotărât să nu mai anvizajăm şi să nu mai anchiesem, fiind vorba de mentenanţă, deoarece e un must, fiind nevoie de expectaţiuni, focusându-ne feedbackul va veni mai târziu, întrucât hair-stiliştii, creatoarele de fashion şi chiar designerii nu deţin o oportunitate pe care suntem determinaţi s-o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, anchesând la o mentenanţă.

Ca să concluzionez: limba noastră cea română, dulce ca mierea, stricată de inepţia unora, fie politicieni, comentatori, doctori în ştiinţe cu doctorate luate la "JO-MAN-GÂR-MANGÂRUL"; sau în dosul stânii de la Brătila sau Leaota, la o tărie sau un bulz cu brânză de burduf cu mămăliguţă răscoaptă pe jarul din "vatra românească" cu care întingi în tuciuleţul cu tocănău din oaia crescută în limba românească în care mai vorbeşte încă, ciobanul Carpaţilor noştri, adresându-se mioarelor sale: "nea, la areapă" cioban denaturat în reclamele televiziunilor româneşti.

Limbaj postdecembrist, al Păturicilor ce o ţin una şi bună... "limbaj de lemn" - comunist - fără să gândească la limbajul lor "de lemn" din bambusul pădurilor Cotmenei sau Râioasei, unde s-au produs alunecări spre Austria... căci vorba aia, în acel limbaj de lemn al părinţilor şi bunicilor, cărămida era cărămidă, betonul era beton, asfaltul era asfalt, pâinea era pâine şi multe altele. În limbajul actual avem oportunitate, suntem determinaţi, implementăm, focusăm, anvizajăm, anchiesăm, must, expectaţiuni, fashion.. toate duc la agoniseală, minciună, nesimţire, escrocherie, corupţie, tunuri, palate, iahturi, flote navale şi aviaţie, opulenţă, toate pe spinarea bietului popor, a bietei ţări care încă se mai cheamă ROMÂNIA.

Căci vorba aia, la Spiru Haret, la Universităţi, te mai miri unde, au făcut facultate, doctorate... în locaţii unde se focusează fără a avea expectaţiuni.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It