VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR: Vorbele ultimului sfert de secol

Există multe colecţii de vorbe celebre, dar mai e loc de una, al spuselor memorabile ale ultimului sfert de secol, cel post-decembrist. Mă gândesc mai ales la vorbele lansate de politicieni, cu autoritatea pe care le-o dau funcţia, mass-media, evenimentele la care sunt părtaşi, alegătorii cu memorie bună (când e vorba de figuri de stil, de sintagme care provoacă surpriză şi admiraţie – „uite-al dreacului, ce i-a trecut prin minte!...”).

Aş începe cu Ăl Bătrân, cu prea târzia şi neputincioasa rugăminte „Tovarăşi, staţi liniştiţi la locurile voastre”, pereche bună cu „Victoraş, ai grijă de copii”, rostită de Tovarăşa. La vreo două-trei zile, tot ei: „Nu vorbesc decât în faţa Marii Adunări Naţionale”, „vă spun ca simplu cetăţean”, „vor afla colegii mei, academicienii” şi altele, acoperite de rafala din curtea cazarmei, retezată de „nu mai trage nimeni!”

Şi a fost noapte şi a fost din nou zi. „NC a întinat idealurile comunismului”, a zis urmaşul, la vreme de zi, apoi, seara şi noaptea, teroriştii au tras „din toate poziţiile”, după cum ne-a asigurat locotenentul urmaşului. După nişte nopţi şi nişte zile au urmat „sula în coaste”, apoi revoluţionarul în pulovăr a strigat de la balcon „s-au demascat, s-au demascat!”

Peste toate, printre toate, „Măi, dragă” (în Constituanta cea recalcitrantă), dublat de „Măi, animalule” (pe la Constanţa), inspiraţie pentru un şlagăr omonim al lui Cristian Paţurcă. Cel abordat, nu numai verbal, ci şi cu mâna în gât, de Primul Cotrocean, a fost, aflu din presă, ziaristul Paul Pârvu, dar, în varii ocazii, şi-a revendicat apelativul iliescian şi pitorescul primar de mai târziu al Constanţei, Radu Mazăre, gazetar pe atunci. Amănuntul este important pentru flerul preşedintelui, care, navigând printre „meandrele concretului”, a mai lansat câteva caracterizări într-un cuvânt rămase de pomină: „prostănac”, pentru inventatorul geoanelor, sărituri de bucurie, pe ambele picioare deodată (propun să fim mai politicoşi şi să adoptăm termenul „deşteptănac”), „arogant” pentru Adrian N. şi „cârlan” pentru „pisicuţul” Victor Viorel P.

Şi Mircea G. intră în antologie, cu „Mihaela, dragostea mea!” Trebuie neapărat amintită şi mult gustata vorbă de berar a rafinatului fost prim-ministru sinucigaş ratat, aceea rostită de la microfonul Parlamentului: „să-mi numere ouăle”. De-ar fi fost numai asta şi tot intra în istorie. Nu rămâne cu mai nimic la colecţia noastră preşedintele al doilea, poate doar cu „m-au învins serviciile”, dar e ceva mai bine situat marinarul de cursă controceană lungă, chiar dacă, în zece ani, ar fi putut lăsa mai multe în urma lui. „Pisicuţul” şi „dottore” sunt firave, o mai bună audienţă a avut profunda constatare „iarna nu-i ca vara”; a mai folosit, la momente potrivite, o replică de comisar, „un fleac, i-am ciuruit”. Nu ştiu dacă „Să trăiţi bine!” i se poate pune în seamă, a fost un slogan de campanie, propus de echipă, el doar l-a interpretat (convingător, e adevărat).

Deşi la logoree nu prea a avut rival, Crin A. nu contribuie decât cu „ză madăr and ză fadăr of economi” (în schimb, dacă cineva va face vreodată şi o colecţie de atitudini, el intră pe unul dintre primele locuri, cu supranumele, meritat sau nu, de somnoros). La fel prea sonorul Tribun, în ciuda decibelilor şi talentului literar: a debitat prea multe, nimic citabil. Mai curând reţinem ceva de la domnul Dan, ceva cu „ciocoii”, de pildă.

Închei cu „gura bate fundul”, a Mugurescului însuşi, slogan finanţist care ar trebui să ne fie de învăţătură – şi nouă şi, mai ales, politicienilor...

Pin It