Prof. Constantin Voiculescu – La zi aniversară…

Motto: „Cu mâne zilele-ți adaogi,

             Cu ieri viața ta o scazi

              Și ai cu toate astea-n față

              De-a pururi ziua cea de azi”… 

                              (M. Eminescu, „Cu mâne zilele-ți adaogi”)

Este emoționant pentru mine și o mare onoare să răspund „prezent”, ca la școală, printr-o creionare portretistică, la cinstirea prietenului nostru, comun, dascăl de elită și om de aleasă cultură din Curtea de Argeș, prof. Constantin Voiculescu, la zi aniversară… Astăzi, când adună în buchetul vieții ani buni și rodnici, atingând frumoasa „Vârstă a Patriarhilor”, cum aprecia acad. Gh. Păun, ne bucurăm sincer de prezența Domniei Sale în centrul vieții culturale din Cetatea Basarabilor. Medaliat recent cu „Steaua Limbii Române”, acordată de Asociația Româno-Japoneză de Educație și Știință (ARJEŞ) cu prilejul „Zilei Limbii Române” și a „Lunii Românismului” din 2014, istoricul și editorul George Rotaru, care i-a înmânat distincția, chiar îl numea, cu dreptate, pe Dascălul de Argeș „Patriarhul Limbii Române”. Așadar, profesorul Constantin Voiculescu, eseist, scriitor, istoric literar, redactor la cunoscutele reviste de cultură „Glasul Iubirii” și „Curtea de la Argeș”, se poate identifica și mândri cu maximum de inteligență și sensibilitate, specifice octogenarilor, dar și cu stima și prețuirea tuturor argeșenilor, dintre care mulți foști elevi sau colegi de breaslă.

 

Treptele devenirii

Pentru a contura, fie și sumar, personalitatea omului de cultură de astăzi, să ne întoarcem la rădăcini, amintind de peisajul natal care i-a marcat evoluția și dezvoltarea viguroasă a vieții. Domnul Sabin, cum îi spune distinsa soție, prof. Stela Voiculescu, dar și prietenii, s-a născut la 25 februarie 1935, în casa unor harnici agricultori din Poienarii de Argeș. Părinții îi strecoară în suflet, încă din copilărie, dragostea de carte și de învățătură. Urmând sfaturile lor, Sabin frecventează școlile din sat, devine învățător la Pedagogica din Sibiu, apoi își continuă studiile la Facultatea de Pedagogie-Filologie din București, devenind profesor de Limba și literatura română și, secundar, de pedagogie-psihologie. Și-a făcut datoria de dascăl în Școlile din Poienari, Tigveni, Valea Iașului și la Liceul „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș, unde mulți ani, până la pensionare, a predat Limba și literatura română și Psihologia, îndeplinind și funcția de director adjunct. 

După anul 1990, a predat la Seminarul Teologic „Neagoe Vodă” și la Școala Postliceală de învățători și educatoare din Curtea de Argeș. A trecut prin numeroase funcții didactice, instructiv-educative: director de școală la Valea Iașului și la Liceul „Vlaicu Vodă”; inspector școlar, șef  al Secției de Învățământ și vicepreședinte al Sfatului Popular la raionul Curtea de Argeș; inspector general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Argeș, metodist al Inspectoratului Școlar, responsabil al comisiei și al cercului pedagogic al profesorilor din zona Curtea de Argeș; președinte al Filialei Societății de Științe Filologice; director al Universității Cultural Științifice de pe lândă Casa de Cultură din Curtea de Argeș, în renumita „Epocă Tița”. Pentru merite deosebite i s-au acordat numeroase destincții didactice: Titlurile de „Profesor Fruntaș”, „Profesor Emerit”, „Diploma de Excelență”, iar prin decret al vechiului Consiliu de Stat i s-a conferit Ordinul „Meritul Cultural”.

 Paralel cu activitatea didactică din învățământ, profesorul, eseistul și istoricul literar și-a antrenat cu talent și competență condeiul, prin numeroase reviste culturale și de specialitate prestigioase: „Revista de pedagogie, Limba și literatura română, Tribuna învățământului, Îndrumătorul cultural, în revistele de cultură „Pietrele Doamnei”, „Glasul iubirii”, „Săgetătorul”, „Curtea de la Argeș”(pe care o și corectează lunar). În ultimii ani a colaborat aproape săptămânal cu eseuri, recenzii, medalioane și portrete literare în cotidianul local „Argeș Expres”. 

Trebuie menționat că prof. Constantin Voiculescu a scris și a editat câteva cărți foarte importante, atât pentru elevi și studenți, cât și pentru profesorii de limba și literatura română, necesare în activitatea lor instructiv-educativă: „Cum vorbim, cum scriem” (Ed. Lampadarul de Aur, Oradea, 2004), „Articole, Eseuri, Recenzii” (Ed. Arefeana, București, 2010); „Cum vorbim, cum scriem”, ediția a II-a, revizuită și adăugită (Ed. Arefeana, București, 2011). Dar sunt convins că Domnia Sa are încă multe eseuri, recenzii, articole răspândite prin diverse reviste de cultură și, cu deosebire, în „Argeș Expres”, care pot fi adunate în câteva volume, pentru a vedea lumina tiparului. Prin cărțile scrise, profesorul Voiculescu se dovedește „Un cavaler al eleganței literare și un adevărat specialist al corectitudinii gramaticale”(Nelu Arefeanu). Menționez că are numeroase colaborări cu eseuri și medalioane literare, publicate în culegeri colective: „Cultură și Educație” (2009); „Antologia Atelierului Literar Școala de Poezie de la Curtea de Argeș” (Ediție îngrijită de poetul Dumitru M. Ion); „Celebrități din negura uitării” de Ion C. Hiru (Vol. I, II, III); „Neosteniți întru Lumină – musceleni și argeșeni” de Ion C. Hiru (Vol. I, II, III) etc. 

Așadar, octogenarul Constantin Voiculescu se dovedește, iată, și astăzi un adevărat om de onoare, foarte activ, un mare caracter și o personalitate deosebită, de prestigiu, pentru Cetatea Basarabilor și pentru întregul județ Argeș. Din dragoste pentru cultură, Domnia Sa participă cu generozitate fie la Centrul de Cultură și Arte, la Muzeul Municipal sau la Bibliotecă, în cadrul manifestărilor Clubului Iubitorilor de Cultură sau în ședințele Cenaclului Literar „Nicolae Velea”, la expozițiile de artă, la toate reuniunile culturale, pentru a susține conferințe, expuneri, recenzii, prezentări de cărți etc. Este un model de conduită și seriozitate, de înțelepciune și profesionalism. Cu mersul său ager, înalt și drept ca bradul, elegant și prietenos, cu privirea mereu spre oamenii dragi, domnul profesor Constantin Voiculescu domină zâmbitor peisajul citadin argeșean, înnobilând comunitatea noastră prin prezența sa impunătoare, ca personalitate care impune respect și prețuire… În încheiere, vă amintesc, domnule profesor, vorba lui Eschil: „Viața se cere prelungită cu înalte speranțe”… Eu aș completa cu îndemnul: spre centenar ! Din toată inima vă urez: LA MULȚI ANI ! Să vă dea Dumnezeu multă-multă sănătate și liniște sufletească… Cu admirație și sentimente sincere de prietenie, 

 

 

Pin It