La curtea lui Urmuz - Însemnări de la marginea continentului

Din Sevilla, de fapt, unde, între 4 şi 7 februarie a avut loc cea de a optsprezecea ediţie a BWMC, Brainstorming Week on Membrane Computing. Repede mai cresc numerele care numără anii!... În vara trecută organizam la Curtea de Argeş a douăzecea ediţie a conferinţei de calculabilitate celulară (anul acesta ne întâlnim la Viena, în 2021 prin Ungaria), a ajuns şi brainstormingul la „maturitate” (a pornit la drum mai târziu, în 2003). Cu excepţia primei ediţii, toate celelalte au avut loc la Sevilla, în fastuoasa capitală a Andaluziei, la vreme de „iarnă” locală (anul acesta şi iarna noastră merită ghilimele). Va continua, s-a decis fără ezitare, în ciuda coronavirusului care bântuie lumea... Detaliu nu lipsit de importanţă: am fost de trei ori la Wuhan (ultima dată în 2016, sunt liniştit din punctul acesta de vedere...), am buni amici şi colaboratori la universitatea locală, până acum mă asigură că totul e în regulă cu ei şi familiile lor, dar, din ce se spune prin ziare şi pe la televizor, numai „în regulă” nu pare însă acolo...
Nici din ţară nu aud de foarte bine. A nins viscolit în Bucureşti, a căzut guvernul, nu se găsesc măşti în farmacii. Caut măşti aici şi rezultatul e acelaşi. Nu pare a fi aceeaşi paranoia ca la noi, dar măşti tot nu se găsesc... Cine le poartă, că pe stradă nu se văd? Nici turişti chinezi nu prea se văd - altădată mişunau grupuri-grupuri prin centrul oraşului. Din plin i-a lovit pârdalnicul de virus, plus publicitatea care i s-a făcut în lume, mai dăunătoare decât virusul însuşi. Degeaba au construit ei un spital într-o săptămână (cât de pregătiţi erau pentru asta? cu cât timp înainte l-au pus la cale?), degeaba au trimis roboţi inteligenţi să-i ajute pe medici, dovedind pe toată linia cât sunt de eficienţi şi de dezvoltaţi, economia şi bursele vor suferi - şi nu numai cele chinezeşti.
Să lăsăm, revin la Sevilla. Am vizitat Turnul de Aur, cu Muzeul Navigaţiei, în afara turnului s-a deschis de curând şi un Muzeu „Magellan”. Lumini, hărţi, machete, proiecţii - profesionist şi modern. L-am întrebat pe ghid dacă a auzit de Aethicus Histricus - sigur că habar nu avea, noroc că Google îl găseşte, e adevărat, cu unele afirmaţii scandaloase, de pildă, vorbind despre falsuri medievale în ceea ce priveşte „Cosmogonia”. Multe mai avem de aflat şi, mai ales, de făcut în ceea ce ne priveşte, în ceea ce priveşte originile noastre!...
Las şi marinăritul, revin la brainstorming, am o noutate. Ştiam că informatica imită biologia, asta fac şi eu de peste un sfert de secol, cu calculabilitatea pe bază de ADN şi cu cea celulară, dar aici vreau să-l atrag pe cititor într-o direcţie total netehnică, oarecum de tip „fapt divers”. Există un număr de algoritmi pentru rezolvarea aproximativă a unor probleme grele de optimizare, care imită comportarea unor vietăţi. De pildă, există algoritmi care imită modul în care muşuroaiele de furnici caută hrană. În cazul nostru, „hrana” este locul în care o funcţie are valoarea maximă, de pildă. Furnicile trimit „cercetaşi”, la întâmplare, iar dacă unul găseşte hrană, marchează drumul până acolo cu feromoni, pentru a ştii furnicile-cărăuşi unde să meargă. Cam la fel procedează algoritmul, metaforic vorbind, desigur. Au apărut algoritmi care imită multe alte vietăţi care evoluează în grupuri bine organizate, cu indivizi specializaţi. S-a plecat de la furnici, albine, musculiţe, licurici, ba chiar şi de la cuci care îşi depun ouăle în cuiburi străine. La Sevilla am aflat că există şi un algoritm care imită haitele de lupi gri în felul în care aceştia găsesc şi atacă prada! Lupi gri, lupi albi - mă întorc la Aethicus, în veacul lui al cincilea mai aproape fiind de daci decât de românii de mai târziu... Totul se leagă... Mai rămâne să imaginăm un algoritm care să imite răspândirea virusurilor...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It