VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR: Găuri în PIB

Am ales cu bună ştiinţă un titlu şocant, chiar dacă doar palidă imitaţie a titlurilor din diverse ziare centrale, cu bulină roşie sau nu, care anunţă sistematic şocuri, bombe, catastrofe, planeta pusă în dungă, apoi descriu petarde umede care abia dacă scot un fâsss anemic. Recunosc că vreau să vă atrag atenţia, pentru că subiectul e extrem de serios, pe alocuri chiar urgent, cu impact direct asupra nivelului de trai din întreg spaţiul carpato-danubiano-pontico-dâmboviţean – Argeşul e, desigur, acoperit. Plus că e o crudă realitate: PIB-ul României este suferind, cronic chiar, dar, ceea ce e semnificativ şi doar vag ironic, cei – de fapt, cele – care-l stresează şi, în acelaşi timp, ar putea oferi un remarcabil sprijin, sunt aceiaşi cetăţeni, recte româncuţele noastre de orice vârstă, harnice, devotate şi, iertare, uşor inconştiente în ceea ce priveşte efectele hărniciei şi devotamentului lor. De altfel, discuţii despre sporirea veniturilor statului prin impozitarea unor activităţi acum neimpozitate se tot poartă. Nu e vorba numai despre evaziunea fiscală, ci de un surplus de imaginaţie din partea legiuitorului, a organelor de resort, a fiscului şi Ministerului de Finanţe. Prin toamnă, chiar diafana absolventă de Harvard, aflată atunci în fruntea ministerului tocmai amintit, a semnalat o posibilă soluţie: impozitarea celei mai vechi meserii din lume. Nu am înţeles dacă impozitarea să se facă după legalizare sau fără legalizare. Pentru legalizare au pledat, ne aducem aminte, mai mulţi parlamentari vizionari, fără studii la Harvard. O întreprindere oficială are contabilitate, contabilitatea se ocupă şi de plata impozitelor. Simplu. Nu ştiu care ar fi procedura prin care se poate adăuga la PIB o activitate nelegalizată, cum se calculează veniturile, ce taxe se plătesc, care e, de exemplu, TVA-ul şi dacă sunt şi cazuri exceptate de la plata acestuia. Aici trebuie mai multă imaginaţie (finanţistă) decât îmi permit eu în acest colţ de pagină culturală a ziarului, drept care trec la alte agresiuni pe care consoartele noastre le îndreaptă periodic împotriva PIB-ului şi bugetului, cu o nonşalanţă pe care, dintr-o prejudecată veche, le-o apreciem, fără a fi cazul.

Consoartele noastre ciuruiesc cu mare râvnă PIB-ul mai ales la vreme de toamnă. Cum îngălbenesc frunzele şi dau berzele semn de plecare, cum le apucă un soi de frenezie antisistem, îşi pun şorţurile şi se declanşează: fac zacuscă, pun murături, fierb sucul de roşii, ascund ridichii, ţelină, praz cu mustăţile în nisip, fac dulceaţă, gem, magiun, peltea, siropuri. Vă daţi seama cât din producţia fabricilor de conserve este sabotată astfel, câte locuri de muncă se pierd, cu cât se micşorează PIB-ul şi, implicit, bugetul? Adăugaţi şi activităţile din afara campaniei de toamnă, gen plăcinte, ciorbe, pizza şi câte altele, toate rentabile şi impozabile în locuri publice, ascunse dacă se desfăşoară la domiciliu. Pentru că nu am studii la înalte şcoli de profil, rămân la stadiul de constatare, nu am soluţii şi nu vreau să improvizez. Oricum, e clar că nu putem conta pe sinceritatea financiară a harnicelor româncuţe, punându-le să declare producţia anuală de zacuscă şi peltea, dar nici nu le putem controla, fac ce vor în bucătărie şi pun ce vor la beci. O minimă reglare, chiar dacă pare a fi pe principiul „unde dai şi unde crapă”, este implementarea ideii diafanei ministru de Finanţe, dar văd şi aici un neajuns: nu cumva, fugind de impozitare, româncuţele nu vor mai practica activitatea cea eventual legalizată şi vor alege să muncească la negru, fierbând zacuscă?... O întrebare grea, nu cred că se poate răspunde teoretic, în niciun caz printr-un vot (al cui, al bărbaţilor finanţişti sau al româncuţelor?), se impune mai întâi un studiu de caz, pe un eşantion-pilot, reprezentativ. Încerc să vă ţin la curent cu evoluţia cercetărilor.

Pin It