Spectacol de excepţie pe scena de la C.C.A.: trio-ul Socaciu-Bertzi-Şeicaru a reînviat anii tinereţii pentru argeşeni!

Cei care au lipsit de la evenimentul de sâmbătă seara, au ce regreta, deoarece minunaţii trubaduri şi-au păstrat farmecul şi magnetismul cu care au fascinat generaţii după generaţii în ultimii 40 ani. Cenaclul "Flacăra", condus de către poetul Adrian Păunescu, a generat un fenomen fără precedent în România comunistă, determinând, probabil, "generaţia în blue-jeans" să iasă în acel sângeros decembrie 1989 în stradă şi să dărâme regimul ceauşist. Folk-ul a rămas peste decenii un gen de muzică agreat de către români - în general - şi de către argeşeni - în special - dovadă fiind faptul că în sala arhiplină de la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu" am identificat nu numai concitadini, ci şi mulţi prieteni de prin localităţile rurale din zonă. Reacţia sălii la cântecele soliştilor de pe scenă a fost formidabilă, încântându-i pe oaspeţi, căci a cântat cu ei versurile de neuitat ale unor melodii pe care altădată le fredonau cu teamă, în surdină. "Chemaţi-ne şi vom reveni oricând cu aceeaşi dragoste!" - au spus spectatorilor, la unison, cei trei excepţionali artişti, care - timp de două ore - le-au prilejuit celor născuţi mai devreme o reîntâlnire cu anii tinereţii, iar celor mult mai tineri le-au dezvăluit frumuseţea muzicii lor, pe care - cu siguranţă - o vor plasa în preferinţele lor. "Cântecul tranziţiei", interpretat de Victor Socaciu, a fost preluat de spectatori ca un imn al zilelor noastre care nu sunt aşa cum le visam în 1990. Iar "Vânarea de vânt", piesa Joanei Baez, pe care Bob Dylan a transformat-o într-un hit internaţional în secolul şi mileniul trecut, cu care s-a încheiat fantasticul spectacol, rămâne simptomatică într-o ţară în care majoritatea populaţiei are motive fundamentate să scrâşnească şi să le adreseze celor ce le amărăsc zilele blestemul strămoşesc "Ăia hoţi/ Ăştia hoţi/ Mama lor de hoţi!". Iar absenţa reprezentanţilor acestora din sală e greu de crezut că a fost întâmplătoare...

Trei puncte de sprijin pentru un areal artistic autentic

Victor Socaciu, Ducu Bertzi şi Vasile Şeicaru sunt nume ce vor rămâne înscrise cu litere de aur în istoria artei muzicale româneşti şi, totodată, care reprezintă de fiecare dată o garanţie a succesului de public. În acest context, este de felicitat conducerea C.C.A., în frunte cu managerul Cristian Mitrofan, care i-a readus la Curtea de Argeş, oferind iubitorilor acestui gen muzical oportunitatea de a-şi încărca bateriile în weekend printr-o "injecţie de speranţă" în zile mai bune, care - mai devreme sau mai târziu - trebuie să vină, căci atâta timp cât spiritul nu trage să moară, n-avem dreptul să cădem în disperare!

Buni prieteni de ani de zile, cei trei artişti au glumit între ei pe scenă, pomenind despre ideea de a-şi numi formaţia "Trei crai de la Răsărit". Ducu Bertzi, uşor persiflant, povestea că nu se putea vorbi despre crai în Galaţiul de unde se trage Vasile Şeicaru, ci mai degrabă despre "pui de baltă", aşa că, de comun acord, au concluzionat că fiind "doi crai şi un răzeş", logic ar fi să cânte ca o formaţie fără nume, dar cu mare renume. Şi n-au dezamăgit nici sâmbătă, demonstrându-ne că un moroşan ca el, un braşovean ca Victor Socaciu şi un gălăţean ca Vasile Şeicaru pot reprezenta cum nu se poate mai bine spaţiul spiritual mioritic, cu nedezminţită dragoste şi desăvârşit profesionalism!

Pierderi irecuperabile...

"Veşnic pe drum, că' asta ni-i soarta" - cântecul trubadurilor de ieri, de azi şi de mâine, cu care au deschis spectacolul cei trei magi, a încălzit publicul pregătindu-l pentru ceea ce va urma... Victor Socaciu a fost cel care a continuat solo, impresionând prin "Căruţa cu flori", apoi evocând nostalgia ceaiurilor dansante din vremea adolescenţei şi prin omagiul special adus valorilor care au dat valenţe identităţii naţionale. Melodia dedicată iniţial "moţului" Florian Pittiş, drag amic şi coleg de scenă, s-a adresat deopotrivă şi altor nume mari din toate domeniile vieţii culturale româneşti, ale căror figuri au apărut pe un ecran din dreapta scenei, determinându-i pe unii dintre spectatori să lăcrimeze la revederea unor modele de viaţă, ca să nu spunem de-a dreptul idoli, ce ne-au părăsit. Lista lor este impresionantă şi vom reda doar câteva dintre aceste nume de referinţă: Adrian Păunescu, Anda Călugăreanu, Dem Rădulescu, Gina Patrichi, Ioan Lucian, Amza Pellea, Anca Parghel, Fănuş Neagu, Gheorghe Dinică, Emil Hossu, Radu Beligan, Marina Scupra, Mihaela Runceanu, Jean Constantin, Ernest Maftei, Adrian Pintea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Doina şi Ioan Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu, Angela Ciochină, Nae Lăzărescu, Laura Stoica, Dan Spătaru, Toma Caragiu, Leopoldina Bălănuţă, Johnny Răducanu, Ştefan Iordache, Mădălina Manole, Nichita Stănescu, Ioan Gyury Pascu, Mircea Albulescu, Ştefan Radof, Corneliu Vadim Tudor, Octavian Cotescu, Augustin Buzura, Colea Răutu, Octavian Paler, Romulus Vulpescu... Enumerarea ar putea continua, dar e mai cuminte să ne oprim aici, pentru a nu cădea în disperare realizând cât de mult am sărăcit spiritual prin pierderea acestor valori, care sunt greu, dacă nu chiar imposibil de înlocuit!...

Cântece nemuritoare

Ar fi inutil să facem cronica melodiilor interpretate live cu atâta har de menestrelii vremurilor vechi şi noi. Dar nu putem trece uşor peste "singurul cântec dedicat bărbaţilor" - potrivit informaţiei furnizate de către Ducu Bertzi spectatorilor, care are nişte versuri de-a dreptul memorabile: "Ai să mă ierţi în fiecare noapte/ Şi-am să te mint în fiecare zi/ Şi cât putea-va sufletul să rabde/ Cu cât îţi voi greşi, te voi iubi!..." ori "Eu care voiam întruna alt şi alt decor...", acel impresionant imn al iubirii pierdute care încă face furori printre toate generaţiile şi datorită inspiratei interpretări - voce profundă, bine timbrată şi un indiscutabil talent actoricesc.

Vasile Şeicaru a fost - la rându-i - la fel de impresionant nu numai prin "Actorul", dar şi prin "Ce dacă vine primăvara?..." sau "Din prea mult sau prea puţin". Reacţia sălii a dus la concluzia interpreţilor: "Se vede că v-a fost la fel de dor de noi cum ne-a fost nouă de voi. Am avut o seară extraordinară la Curtea de Argeş. Chemaţi-ne şi vom reveni!"

Ca o concluzie, s-a dovedit încă o dată că folk-ul atrage fani din toate generaţiile, dintre cei care au o educaţie culturală solidă, nu doar graţie interpreţilor dăruiţi cu har, dar şi a textelor cu mesaje ce merg la sufletele oamenilor, scrise de autori ce s-au identificat cu spiritul nostru românesc. Iar spectacole precum cel de sâmbătă sunt de dorit să se repete în perioada următoare. Deocamdată să ne pregătim pentru evenimentul următor, piesa de teatru "Diagnostic rezervat", realizat de Anca Sigartău şi colegii săi după un text de Jean Pierre Martinez!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It