O carte de suflet scrisă de doi dascăli din Galeş: "Vechimea modernităţii sau modernitatea celor vechi?"

Aceasta este dilema pe care ne-o propun autorii - Lucreţia şi Gheorghe N. Tiţa - doi oameni care au slujit o viaţă comunitatea, sfinţind locurile pe unde au trecut şi trăit prin munca lor nobilă dedicată educaţiei generaţiilor de copii din comuna Brăduleţ, cu precădere din satul Galeş. Volumul cu 350 pagini, apărut anul acesta la Editura Parenesis, din Bucureşti, se prezintă în condiţii grafice excepţionale. El a fost prefaţat de dr. Filofteia Pally şi include "studii de folclor. documente de arhivă, interviuri şi confesiuni pe teme de socilologie a satului românesc tradiţional" - după cum se anunţă încă din primele pagini. Cei doi dascăli argeşeni şi-au legat numele de educaţia multor generaţii de copii din nordul Argeşului, dar şi de activităţile cultural-artistice prin care s-au păstrat tradiţiile ce conferă cele mai solide elemente de identitate naţională. Şi, dincolo de meritele comune cu ale altor oameni inimoşi din zonă, merită să amintim contribuţia lor la realizarea excepţionalului muzeu sătesc din Galeş, ca şi cărţile pe care le lasă moştenire generaţiilor viitoare împreună cu amintirea luminoasă a unor învăţători şi preoţi cu har, ctitori şi ai bibliotecii săteşti, ce s-a născut din generoasele donaţii la care i-au îndemnat pe ceilalţi cetăţeni... Lucreţia Tiţa semnează împreună cu soţul volumele "Corul Galeş, comuna Brăduleţ (fostă Brătieni), judeţul Argeş (1939-1999) şi "Galeşul de Argeş, o altfel de monografie a satului românesc de munte", care apărea în anul 2005, tot la Bucureşti. Gheoghe Nistor Tiţa este semnatarul volumelor "Şcoala Galeş, comuna Brăduleţ (fostă Brătieni), judeţul Argeş 1838-1998" şi coautor la cărţile realizate cu soţia.
Autorii ne poartă prin universul satului argeşean agăţat de poalele munţilor, cu oameni mândri, ce trăiesc de veacuri din munca lor, gata să se ia la trântă cu vicisitudinile vieţii pentru dreptatea lor, care rămân puternici prin adâncile rădăcini înfipte în pământul natal şi prin respectarea obiceiurilor sănătoase moştenite de la părinţi şi ceilalţi strămoşi. Documentele istorice prezentate, obiceiurile - între care, dincolo de cele comune tuturor românilor, se remarcă acea "masă a împăcării pascale" - dar şi jocurile copiilor, ştiinţa cu care prevăd bătrânii starea vremii şi multe episoade din viaţa comunităţii cu eroi ce merită să fie păstraţi în memoria colectivă, pot intra nu doar în patrimoniul local. Iar talentul cu care reuşesc Lucreţia şi Gheorghe N. Tiţa să menţină trează atenţia cititorilor dovedesc tactul pedagogic indiscutabil şi limba curat-românească promovată corect prin care pun noi temelii la identitatea acesteia tot mai agresată de globalizarea pentru care contează doar câteva graiuri de circulaţie internaţională. Volumul celor doi dascăli din Galeş este o reuşită şi, de ce nu, un izvor de inspiraţie pentru urmaşi. Şi înainte de orice, merită să fie studiat cu mare atenţie nu numai de către consăteni, ci şi de către toţi cei care cred în veşnicia neamului românesc. Noi vă urăm să vă bucuraţi de o lectură plăcută şi, mai ales, instructivă!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It