La curtea lui Urmuz - Un asasin economic ne spune…

Ştiu că termenul „asasin” poate să sperie, mă grăbesc să precizez că nu e vorba despre un ucigaş de oameni, ci de companii sau state (economii naţionale). Dar cartea sperie de-a dreptul - ar trebui scris pe copertă, cum se obişnuieşte la TV, „urmează detalii care vă pot afecta emoţional”.
John Perkins, „Noile confesiuni ale unui asasin economic. Adevărul şocant despre cum America a cucerit lumea. Ediţie actualizată: Alte dezvăluiri din interior despre cum sunt manipulate în prezent economiile lumii şi cum ne putem apăra libertatea”. Coperta spune deja foarte multe despre conţinut. Cartea a apărut în versiunea engleză în 2015, iar în 2016 a fost tradusă la Editura Litera din Bucureşti.
Mai reiau şi de pe coperta a patra: „Asasinii economici sunt profesionişti extrem de bine plătiţi, care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii străine de <<ajutorare>> către seifurile corporaţiilor-gigant şi către buzunarele acelor câteva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei.”
„John Perkins este persoana cea mai potrivită să vorbească despre aceste lucruri: chiar el a fost un asasin economic. Meseria lui era aceea de a convinge ţările importante pentru SUA din punct de vedere strategic să accepte împrumuturi imense pentru dezvoltarea infrastructurii şi să se asigure că proiectele profitabile aveau să fie oferite corporaţiilor americane. Împovărate de datorii uriaşe, aceste ţări ajungeau sub controlul guvernului SUA şi al Băncii Mondiale, care acţionau ca nişte cămătari - dictând termenii de returnare a banilor şi forţând guvernele ţărilor respective să li se supună.”
Ca un bun trăitor (alienat, aş zice) al „epocii post-adevărului”, nu pot să nu mă întreb cât e adevăr şi cât e ficţiune în carte (în prefaţă, autorul ne asigură că nimic nu e ficţiune), care o fi numele real al autorului (mărturiseşte că a făcut multe de frică sau mituit, că a fost otrăvit, că i-a fost teamă că va fi omorât), dar lucrurile par atât de plauzibile, ca să nu spun cunoscute, iar atât de multe detalii sunt perfect documentate, încât chiar e de mirare că o asemenea carte a ajuns la o „ediţie actualizată”.
Un cuvânt nou, introdus de autor, demn de a fi reţinut: „corporatocraţie”. Nu un guvern mondial, cu o unică, globală, conspiraţie, ci multe conspiraţii, toate în slujba banului, cu precădere al celui american. Nu numai în America Latină, Asia, lumea arabă, Europa de Est, ci şi în Statele Unite. Corporaţiile mari împotriva celor mai mici, uneori împotriva concurenţei, indiferent de mărime, împotriva ţărilor cu resurse. Instrumente? Falsa ştiinţă economică, promisiunea falsă, ameninţarea, mita, extorcarea, îndatorarea, înşelătoria, lovitura de stat, asasinatul, puterea militară (pag. 15). Dacă asasinii economici nu reuşesc să „convingă”, intervin „şacalii” de la CIA (terminologie din carte), în ultimă instanţă, armata. Control prin îndatorare şi frică. Doar la limită eliminarea fizică - cazul preşedinţilor Ecuadorului şi Republicii Panama („clienţi” ai autorului), dar şi altele. Apar multe nume reale, de personalităţi politice şi de firme - dintre cele din urmă cunoscute şi nouă, la vremea postdecembristă.
Cartea poate avea încă o ediţie, cu un capitol dolofan, sau mai multe, descriind exemple din România - iar dintr-o asemenea perspectivă lucrurile chiar devin înfricoşătoare. Prefer să mă opresc (nu înainte de a vă recomanda cartea)…

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It