Spectacol aniversar Graţian Bădescu, la 41 ani de slujire a folclorului autentic argeşean: "Am făcut totul cu respect faţă de public şi credinţă în Dumnezeu!"

Aceasta a fost mărturisirea cunoscutului rapsod popular ridicat din pământul legendar al Arefului. Strămoşii lui au fost miluiţi de faimosul voievod Vlad Ţepeş pentru "slujbe credincioase" cu danii în pământ, fiind ridicaţi la rangul de moşneni - oameni liberi, proprietari funciari, în timpul feudalismului secolului al XV-lea, scutiţi de asupriri boiereşti. Născut şi crescut în umbra cetăţii enigmaticului voievod, a auzit încă din copilărie minunatele poveşti ale fiilor "Hareşoaiei", care au potcovit invers caii suitei domneşti, aiurindu-i pe turcii care-i înconjuraseră acel cuib de vulturi de la intrarea în Defileul Argeşului. Duşmanii nu puteau înţelege unde dispăruse Şeitan-oglu (Fiul Dracului), câtă vreme urmele copitelor cailor duceau în cetate. Superstiţioşi fiind, l-au creditat cu şi mai mari puteri diavoleşti şi s-au temut de el chiar şi după moarte. Vlad, nepotul lui Mircea cel Bătrân, i-a răsplătit cu acele danii pe pământenii ce-l ajutaseră să scape din capcană şi-l călăuziseră pe drumuri ştiute numai de ei spre Transilvania. Graţian Bădescu a auzit acele vechi poveşti încă din copilărie, pe la clăcile din sat ori pe la focurile ciobanilor. Tot în satul natal a auzit şi vechi cântece, a învăţat vorbe înţelepte din bătrâni şi a fost ajutat să-şi descopere harul. A crescut mândru ca urmaş de moşnean şi - în timp - a conştientizat faptul că avea datoria să ducă mai departe tradiţiile moştenite din bătrâni. Şi n-a ezitat s-o facă, dovadă cele peste patru decenii de activitate artistică, aniversate acum!
În deschiderea spectacolului aniversar găzduit de Centrul de Cultură şi Artă "George Topîrceanu" joi, de la ora 18.00, am purtat un scurt dialog,cu artistul care este exponentul folclorului autentic argeşean, ceea ce i-a adus dragostea, admiraţia şi respectul publicului, pe care vi-l redăm în continuare.

"Sunt suflet în sufletul neamului meu şi-i cânt bucuria şi-amarul" - cum spunea Coşbuc

- Graţian, acum când ai ajuns la anii maturităţii artistice, cum te-ai caracteriza tu, în câteva cuvinte?
- Mie mi-a fost mereu drag Coşbuc şi cred că acea mărturisire de inimă - "Sunt suflet în sufletul neamului meu şi-i cânt bucuria şi-amarul" - cu toată modestia, m-ar putea caracteriza, deoarece am convingerea că aşa am fost educat în familie şi aşa am trăit. Tata a fost profesor de Istorie şi de la el, ca şi de la mama - Dumnezeu s-o odihnească! - am învăţat în primul rând să fiu OM, apoi să respect valorile perene ale neamului şi să las moştenire urmaşilor ceea ce am învăţat. N-am rupt vreodată legătura cu pământul natal, oriunde m-ar fi dus drumurile vieţii şi, deşi locuiesc la oraş, am o casă construită la ţară, unde trec zilnic ca să duc de mâncare celor doi câini care-mi păzesc proprietatea. Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, să aflu tot felul de lucruri de la ei şi să le împărtăşesc - la rându-mi - idei. Nu de alta, dar cei mai mulţi dintre oamenii de la ţară sunt adevărate comori de înţelepciune şi de obiceiuri bune, care ar fi păcat să se piardă!
- Îţi mai aminteşti de începuturile carierei tale artistice?
- Bineînţeles, căci astfel de lucruri nu se uită!... Primul meu succes public l-am înregistrat pe când eram elev în anul III de liceu. Era prin 1978 şi am fost trimis la Festivalul de Folclor "Floare de colţ", de la Rucăr. Am concurat cu Leontina Ciobanu-Văduva, fata uneia dintre marile noastre soliste de muzică populară, cu o carieră în plină ascensiune, şi o numesc aici pe Maria Ciobanu, care acum este unul dintre "monştrii sacri" ai scenei şi fiica cunoscutului Ion Cristorean, Maria. Acolo, în condiţiile unei concurenţe foarte valoroase, am cucerit "Premiul de popularitate", care mi-a dat curajul de a continua pe tărâm muzical.
- Deci, de la bun început ai avut ceea ce se numeşte "priză la public". Cum îţi explici acest lucru?
- Se poate admite că aşa este, dar aş vrea să evidenţiez faptul că acel premiu mi-a dat imboldul necesar pentru a transforma o pasiune în ceva mult mai serios. Revenind la întrebare, cred că oamenii m-au simţit că eram de-al lor şi că vibram pe aceleaşi note atât la bucurie, cât şi la tristeţe cu sinceritatea adevărată a adolescentului, pe care mi-am păstrat-o de-a lungul anilor, deşi uneori mi-a adus şi duşmănii. Dar asta e o altă poveste...

Un drum artistic care n-a fost mereu presărat cu petale de trandafiri

- Ce s-a întâmplat după acel prim succes?
- Mi-am continuat studiile şi după absolvire am intrat în câmpul muncii - cum se spunea atunci. În paralel m-am ocupat foarte serios şi de pasiunea mea pentru muzica populară, am cules folclor autentic, am apărut pe scenă în spectacole, am prins tot mai mult curaj din aplauzele publicului şi, ce mai, trebuie să recunosc că m-am ambiţionat să devin şi eu un nume. Ca un copil crescut la ţară, am priceput de la bun început că trebuie să muncesc pe brânci, fără compromisuri, dacă voiam cu adevărat să reuşesc. M-am înhămat la treabă pe toate planurile şi uite ce-a ieşit! (Râde pe sub mustaţa haiducească, încă neagră, răsucită războinic, cu vârfurile întoarse în sus...).

- Unde "ai prins cheag", ca să spunem aşa, în plan artistic?
- După cum vă spuneam, am avut mai multe colaborări în timpul liceului, dar pe drumul consacrării am păşit cu adevărat când am ajuns la Ansamblul ARGEŞUL, al Casei de Cultură, condusă pe atunci de către dom' profesor Mihai Tiţa. Aşa am făcut şi primele ieşiri în străinătate, ceea ce era mare lucru pe vremea aceea de mari restricţii, din timpul lui Ceauşescu. Ele mi-au deschis mintea, căci am descoperit că se putea trăi şi altfel decât închistat... Am rămas aici până prin 1990, după Revoluţie, apoi am ajuns la Ansamblul DORUL, din Piteşti.
- Îţi mai aminteşti cum s-a născut Grupul Vocal RAPSOZII ARGEŞULUI?
- Şi asta face parte din lucrurile care nu se uită vreodată. Eram cu Cristian Mitrofan la o discuţie, când dumnealui a lansat ideea, căci apăruseră cei de la DORURI MUSCELENE. "Oare n-am putea să facem şi noi un grup şi mai bun?" - m-a întrebat şi, recunosc, m-a incitat. Am tot răsucit provocarea pe toate feţele şi ne-am zis că merită să încercăm, convinşi că puteam strânge câteva valori certe, ca să facem un lucru serios. Primul pe care l-am sunat la telefon a fost Gigi Iordăchescu, prietenul nostru, care era cu familia la mare. El a îmbrăţişat cu entuziasm ideea şi apoi totul s-a legat la modul cel mai firesc... După succesul avut în primele spectacole, am avut confirmarea reuşitei şi, totodată, ne-am asumat obligaţia de a continua un drum artistic încununat cu premii care recunoşteau valoarea grupului. Pot spune că noi trei am fost "părinţii" acestuia şi nu putem fi altfel decât mândri de ceea ce am făcut cu minunaţii şi talentaţii noştri colegi şi prieteni!
- Dacă nu mă înşel, după 2008, te-ai orientat spre Piteşti...
- Aşa s-au nimerit lucrurile, ca să nu spun la modul pretenţios - ca fotbaliştii care se cred că sunt de succes - că simţeam nevoia unei noi provocări. Cu Ansamblul DORUL, aflat sub coordonarea Consiliului Judeţean, am avut colaborări vechi şi când am fost chemat să revin, m-am angajat acolo. Apoi a intervenit fuzionarea cu DOINA ARGEŞULUI... Anul trecut, DORUL s-a retras şi eu - după ce-mi finalizasem studiile de specialitate - am ocupat prin concurs postul de secretar muzical la Centrul Cultural Judeţean şi, implicit, la ansamblu, unde lucrez şi în prezent.

"Ideea acestui spectacol a venit de la realizatorul TV Ioana Anton..."

- De ce treci atât de uşor pe lângă bogata activitate pe care ai desfăşurat-o în domeniul cultural?
- Nu-i vorba despre uşurinţă sau despre omisiune, dar nu-mi place să mă laud cu ceea ce am făcut. Şi asta pentru că eu consider că mi-am făcut doar datoria pe care mi-am asumat-o, aşa cum m-am priceput mai bine... Sunt lucruri pe care mulţi oameni le ştiu şi pe care alţii le vor descoperi la momentul potrivit.
- Deci nu-mi rămâne decât să te provoc! Ce te-a îndemnat spre descoperirea şi formarea unor talente muzicale, care deja confirmă?
- Simplu, sunt profesor de Educaţie muzicală şi în activitatea mea am avut şansa să descopăr copii talentaţi. Celor care şi-au dorit să se pregătească la modul serios, le-am acordat tot sprijinul meu calificat, aşa cum l-am primit şi eu de la alţii. Şi, nu în ultimul rând, rămân la ideea că trebuie să lăsăm ceva în urmă, şi nu locuri goale la retragerea noastră de pe scenă. Artiştii serioşi nu se tem de concurenţa tinerilor şi îşi fac datoria de a-i lua lângă ei şi a le da aripi pentru a duce mai departe comoara tradiţiilor populare, ce ne conferă acea identitate naţională tot mai ameninţată de pericolul globalizării. Lumea e în permanentă schimbare, dar sunt şi lucruri cu valoare veşnică pe care nu ne putem permite să le pierdem!

- La ora actuală, pe unde "sapi după nestematele folclorice de mâine"?
- Am o colaborare mai veche la Brăduleţ, unde am înfiinţat acum vreo 7 ani grupul de copii de la Şcoala Galeşu, care poartă numele localităţii. Acesta a cucerit publicul prin talent interpretativ, portul popular şi naturaleţe la orice spectacol, fie că au fost dintre cele de la ediţiile anuale ale Festivalului Caşcavalului, fie la alte evenimente muzicale. După ce am pus pe picioare Grupul Vocal Bărbătesc HAIDUCII VLĂDICII, prin 2012, la Topoloveni, de dată mai recentă este înfiinţarea altuia, pe acest model, la Muşăteşti. Acesta s-a născut la iniţiativa primarului Constantin Oancea, acum doi ani şi a fost foarte apreciat în 30 iunie, la a treia ediţie a Zilei Comunei. Acolo am şi un grup de tinere talente descoperite printre elevii de şcoală, care poartă numele CUNUNIŢA şi care - cred eu - va confirma în perioada următoare!
- O întrebare de baraj: cum s-a născut acest spectacol aniversar de joi?
- Ideea i-a aparţinut realizatorului TV Ioana Anton, care mi-a făcut o propunere şi am acceptat-o, cu condiţia ca evenimentul să se desfăşoare la Curtea de Argeş, în locurile mele de baştină. Şi, pe această cale, ţin să-i mulţumesc managerului Centrului de Cultură şi Arte "George Topîrceanu", prietenul Cristian Mitrofan, pentru că a acceptat să-l găzduiască!
- Ce semnifică pentru tine acest eveniment?
- Este o ocazie de întoarcere în timp împreună cu prieteni mai vechi şi, totodată, de aruncare a unei priviri în viitor, alături şi de cei mai noi. Sper să nu fiu copleşit de fireştile emoţii când îi voi vedea pe atâţia dintre ei veniţi să-mi împărtăşească bucuria. Pe toţi îi aştept cu inima deschisă, plină de dragoste şi de recunoştinţă, joi, de la ora 18.00, la C.C.A, căci fără ei n-aş fi ajuns aici!

"Sunt un om împlinit!"

- Ce ne poţi aminti despre programul spectacolului?
- Afişul lui spune totul, căci mă vor onora cu prezenţa colegi de breaslă cu mare priză la public precum Maria Loga, Simona Dinescu, Nicolae Datcu, Maria Ghinea, Daniela Cernea, Lucica Baciu-Bican, Mihaela Răcoare, plus surprizele. Nu vor lipsi grupurile vocale DORURI MUSCELENE, HAIDUCII VLĂDICII, RAPSOZII ARGEŞULUI şi Ansamblul ARGEŞUL, de la C.C.A. Şi pentru că tot am pomenit despre surprize, sper să vină şi o tânără de mare talent din zona noastră de nord a Argeşului, care se înscrie în categoria de "om orchestră" şi care este foarte iubită pe meleagurile noastre. Pentru a vă convinge că nu veţi pierde timpul zadarnic, vă invit încă o dată să veniţi la spectacol şi, dacă vom merita, să nu vă zgârciţi cu aplauzele!
- În încheiere, te-aş întreba cum te simţi acum, la anii deplinei maturităţi pe toate planurile?
- Sunt un om împlinit şi sper să nu-L mânii pe Dumnezeu cu această afirmaţie! Dar nu pot ocoli adevărul: am întemeiat o familie frumoasă şi am fost binecuvântaţi cu două fete, deştepte, frumoase - zic unii - şi talentate, care acum îşi au drumul lor propriu în viaţă. Ceea ce-mi doresc eu pentru noi toţi este să fim sănătoşi şi indiferent de ceea ce se va mai întâmpla, să avem puterea de a ne bucura de fiecare nouă zi!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It