Mihai Eminescu şi Veronica Micle, ultima escapadă amoroasă

Mihai Eminescu şi Veronica Micle şi-au trăit ultima parte a poveştii lor de dragoste în Botoşani, cu un an înainte de moartea amândurora. Timp de 12 zile, cei doi s-au întâlnit ajutaţi şi de fiica Veronicăi, o tânără profesoară de matematică.

Contestată, dar luată drept etalon, povestea vulcanică de iubire dintre cei doi poeţi a rezistat timpului. De altfel, eminescologii au creat o adevărată literatură în jurul amorului trăit de poetul naţional şi de văduva lui Ştefan Micle – profesor de fizică la Universitatea din Iaşi, decedat în 1879. A fost publicată inclusiv corespondenţa purtată de cei doi îndrăgostiţi, dar şi nenumărate articole în legătură cu intensa lor poveste de dragoste. Ultimul episod al acestei iubiri, mai puţin cunoscut, a fost scos din umbra arhivelor de către profesorul botoşănean Mihai Matei, într-un articol publicat în revista „Luceafărul”, din 14 iulie 2010.

 

Amor damnat şi condamnat de boală

 

În anul 1883, poetul a fost diagnosticat cu sindrom maniaco-depresiv de către medicii de la sanatoriul doctorului Şuţu. A fost dus de prieteni la Viena (în Imperiul Austro-Ungar) şi la Palermo (Italia), unde a urmat mai multe tratamente, primind acelaşi diagnostic.

Când s-a întors la Iaşi, în anul 1887, medicii l-au bănuit complet eronat de sifilis, recomandând frecţii ucigătoare cu mercur. Poetul, pe atunci în vârstă de 37 de ani, s-a retras la Botoşani. Era bolnav, dar ceea ce îl dărâma mai tare era lipsa iubitei sale, Veronica Micle, de aceeaşi vârstă cu el. Mihai Eminescu a cunoscut-o pe poeta bistriţeană Veronica Micle în anul 1872, la Viena, timp în care între ei s-a aprins dragostea. Perioada 1883-1887, în care cei doi nu s-au văzut din cauza bolii lui Eminescu, l-a afectat pe artist, dar şi pe muză, ei neputând să trăiască unul fără celălalt.

Ajuns la Botoşani în 1887, Eminescu s-a trezit într-un exil amoros, mai ales că sora sa, Harieta, nu vedea cu ochi buni relaţia cu Veronica, pe care nu o agrea. Eminescu a fost convins să rămână în acea perioadă în Botoşani, în grija surorii, într-o casă din apropierea Bisericii Sf. Dumitru. Atât pentru Harieta, cât şi pentru mulţi botoşăneni, Veronica era femeia care îl îmbolnăvise şi îl punea la cheltuială cu cochetăria ei pe marele poet. Între timp, Eminescu se mai internase şi putea pleca la plimbare singur, moment în care a reuşit să treacă pe la poştă şi să strecoare o scrisoare, fără ştirea surorii sale. Într-un timp foarte scurt, Veronica i-a trimis o scrisoare în care îl asigura de trăinicia sentimentelor ei. Totodată i-a trimis şi un volum de poezii semnat de ea, cu o dedicaţie amoroasă: „Scumpului meu Minai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste”.

Veronica avea nevoie de un motiv întemeiat să vină în oraşul natal al iubitului ei, având în vedere adversitatea Harietei. Motivul s-a ivit în momentul în care fiica sa de 22 de ani, Virginia Micle, a ocupat un post la catedra de Matematică a Externatului de fete „Carmen Sylva”, înfiinţat pe 1 septembrie 1887. Se pare că aceasta a părut la Botoşani imediat ce iubita poetului află de prezenţa lui Eminescu în târgul său natal, Virginia Micle cerând în mod expres să fie detaşată la Botoşani.

La mai puţin de un an de la instalarea Virginiei Micle la Externatul de fete, are loc şi prima vizită a iubitei poetului la Botoşani. Veronica vine la fiica sa, care locuia într-o casă închiriată pe strada Sfinţii Voievozi. Poeta a făcut tot posibilul să-şi revadă iubitul şi acesta a fost ultimul episod de iubire dintre cei doi.

S-au iubit din nou ca altădată: se plimbau prin grădina publică şi printre prăvăliile şi frumoasele case ale Botoşaniului din acea perioadă. Nu ţineau cont de nimic, se iubeau şi atât. Aveau grijă totuşi să nu fie zăriţi de foarte multă lume. Se întâlneau în casa Virginiei, care le ocrotea iubirea şi trecea totul sub tăcere.

Aventura trăită de cei doi în Botoşani durează 12 zile, (1-12 aprilie 1888). Pe 12 aprilie, convins de Veronica Micle, dar şi de faptul că se simţea mai bine, Mihai Eminescu decide să plece cu iubita la Bucureşti. Plecarea sa i-a stârnit dureri Harietei, aruncând vina pe aceasta: „A plecat marţi şi mie, plângând peste puterile mele, mi-a fost rău nespus. Adevărata cauză e doamna Micle care a venit şi până nu a pus mâna pe el, nu s-a lăsat. Oare de ce nu l-a luat bolnav, să-l caute? Acuma, sănătos, cred şi eu că are gust să fie doamna Eminescu”.

Scandalul generat de fuga lui Eminescu împreună cu Veronica, ar fi determinat-o pe fiica acesteia să plece din Botoşani. După plecarea mamei sale ea şi-a dat, pur şi simplu, demisia. Virginia Micle se căsătoreşte cu profesorul Ion Gruber din Iaşi şi continuă să predea Matematica la Paşcani, apoi la Iaşi. Drumul făcut de Eminescu spre Bucureşti împreună cu Veronica a fost ultimul lor drum împreună, iar întâlnirea de la Botoşani - ultimul episod al poveştii lor de iubire. În anul 1889, la 15 iunie, poetul moare în sanatoriul doctorului Şuţu. Peste numai câteva luni, pe 3 august, retrasă la Mănăstirea Văratec, Veronica Micle se sinucidea cu arsenic...

 

 

Pin It