România: spionaj şi contraspionaj între 1859 şi 1989

Ştefan Dumitrache a dat o adevărată lovitură de imagine luni, când l-a adus la Muzeul Municipal pe istoricul Cristian Troncotă. Care n-a venit cu mâna goală, ci aşa cum îi stă bine unui fost decan al Academiei Naţionale de Informaţii timp de vreo 9 ani de zile, ce ţine şi la blazonul propriu, a adus două cărţi de excepţie - "România şi frontul secret" şi "Duplicitarii". Acestea se constituie într-o adevărată istorie a serviciilor secrete, cu acţiuni de spionaj şi contraspionaj desfăşurate pe teritoriul ţării noastre timp de 130 ani, de la înscăunarea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Principatelor Române până la căderea lui Nicolae Ceauşescu, acum 25 ani, (cu contribuţia deloc de neglijat a Securităţii). În mod cert, cârcotaşii ar putea susţine că autorul îşi apără casta, dar n-ar fi chiar ceva neobişnuit la noi, unde ceea ce nu are parte de contestare, n-are valabilitate! 

Prima carte prezintă un amplu tablou al forţelor care se confruntau pe frontul secret începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apoi în preajma Primului Război Mondial şi până la depăşirea perioadei care a urmat celui de-al doilea. A doua se referă strict la epoca lui Ceauşescu, dar nu omite acţiunile din timpul predecesorului Gheorghe Gheorghiu-Dej şi nici moartea sa destul de controversată, asupra căreia se emit ipoteze extrem de interesante bazate pe documente sau pe amintirile publicate ale unor oameni din sistem, inclusiv Mihai Pacepa. Acesta este citat pentru ipoteza privitoare la bănuiala că ar fi fost iradiat de oamenii din KGB-ul condus de Semiciastnîi, dar nu este dată la o parte nici posibila neglijenţă prin care "Gheorghiţă" ar fi ţinut ani de zile în biroul său o bucată de uraniu scoasă din prima mină românească. Ceea ce este cert este faptul că Dej a murit în martie 1965 din cauza unui cancer galopant.

De-a dreptul fascinante pot apărea pentru cel avid de cunoaşterea unor acţiuni secrete modul în care s-a constituit Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), decimată şi apoi anihilată în decembrie 1989, modul în care şi-a făcut datoria ajungând să fie clasată cam a treia în Europa, după SAS-ul britanic şi GSC 9 nemţesc. Nu sunt trecute cu vederea nici referiri la antrenarea oamenilor lui Yasser Arafat în ţara noastră, dar şi a unor reprezentanţi ai mişcărilor de eliberare din Africa (adevăr confirmat direct de răposatul general Nicolae Pleşiţă, care între 1980-1984 conducea serviciul ce se ocupa cu astfel de acţiuni). Sunt trecute în revistă tentativele teroriste eşuate prin munca operativă a ofiţerilor noştri, dar şi unele eşecuri, cum a fost acţiunea Autobuzul, care s-a lăsat cu morţi. Cazuri, precum cel al ing. Ursu (încă nerezolvat), al lui Răceanu sau Pacepa - sunt tratate cu diplomaţia de rigoare impusă istoricului de angajamentele luate pe viaţă la încadrarea în serviciul care i-a permis să studieze documente din dosare ce nu pot ajunge sub ochii omului obişnuit.

 

De ce "Duplicitarii"?

 

Titlul dat pentru cartea care analizează activitatea Securităţii este deosebit de inspirat, deşi nu extraordinar de original, fapt recunoscut chiar şi de Cristian Troncotă. Duplicitatea este înscrisă în gena istorică a acestui neam românesc silit de aşezarea la punctul de confruntare între interesele divergente ale marilor imperii şi de diversitatea situaţiilor geopolitice, să evolueze pe muchie de cuţit, jucând la două şi chiar la nouă capete, pentru a rezista şi a nu se risipi în pulberea istoriei. Aşa au procedat voievozii din vechime şi strategia a continuat să fie aplicată şi în timpurile moderne, în perioada regalităţii, a comunismului şi a epocii aşa-zis post-comuniste. Dej şi Ceauşescu s-au supus în aparenţă pretenţiilor Moscovei şi ţarilor roşii, dar n-au ezitat să-şi afirme şi cel puţin o autonomie naţionalistă, cu care au păcălit Occidentul. Dovadă este faptul că deşi mulţi au fost dovediţi că erau agenţi sovietici, n-au avut de suferit altceva decât debarcarea din funcţii - cum s-a întâmplat de pildă cu Ana Pauker, Emil Bodnăraş, cu generalii Ioniţă sau Militaru. Chiar şi Ion Iliescu, după 1990, a fost duplicitar cu Occidentul spre care încerca ţara să se apropie, deoarece concomitent negocia şi cu Gorbaciov un tratat care nu avantaja ţara noastră şi nici atât UE sau NATO - susţine Cristian Troncotă. Acesta a povestit asistenţei de la muzeu împrejurările în care a ajuns să lucreze pentru Securitate într-un post de arhivar, prilej cu care a aflat lucruri uluitoare, dintre care multe sunt redate acum în cărţile sale, după ce a trecut perioada stabilită pentru a face publice anumite fapte. Au participat la lansarea cărţilor viceprimarul Cristian Mitrofan, acad. Gheorghe Păun, fostul primar Gheorghe Nicuţ, profesorii Mihai Tiţa, Nicu Lazăr, Gabriel Popa, ing. Nicu Savu, Marian Ghiţă, directorul Bibliotecii Municipale, omul de afaceri Ionel Păunescu şi mulţi alţi pasionaţi de istorie şi de literatură bună. Iar cei care au cumpărat cărţile lui Cristian Troncotă n-au avut motive să fie dezamăgiţi!

 

 

 

Pin It