La curtea lui Urmuz - Populismul şi războaiele culturale europene

De la Urmuzul cu chip şi biobibliografie de pe uliţa noastră, sar acum direct la urmuzianismul mondial, chiar dacă titlul anterior se referă la Europa. Este vorba despre o carte, „Populism and the European Culture Wars. The Conflict of Values between Hungary and the EU”, publicată în 2018 la Editura Routlege - Taylor and Francis, Londra. Autor este filosoful născut în Ungaria, acum profesor emerit de sociologie la Universitatea din Kent, Anglia, Frank Furedi. Un personaj interesant, îndrăzneţ în atitudini, controversat, vizibil media - dar nu despre autor vreau să vorbesc aici. Subtitlul precizează tema cărţii: „Conflictul privind valorile dintre Ungaria şi Comunitatea Europeană”.

De la începutul cărţii (are vreo sută şi cincizeci de pagini, am citit doar o parte din ea, tocmai am primit-o de la un amic din Debreţin), autorul precizează: „Preocuparea şi ostilitatea faţă de populism a devenit o trăsătură distinctivă a culturii politice contemporane. În Europa, temerile de genul acesta sunt frecvent îndreptate împotriva euroscepticilor, a căror poziţie faţă de UE este adesea descrisă ca o crimă culturală. (…) Această carte spune că avântul curent al anxietăţii anti-populiste este un simptom de pierdere a încrederii în democraţie şi în abilitatea demos-ului de a-şi asuma rolul de cetăţeni responsabili. (…) Concentrându-se pe conflictul dintre Comisia UE şi Guvernul Ungariei, această carte explorează atitudinile contrastante privind suveranitatea naţională, suveranitatea populară, problema tradiţiei şi trecutul, care sunt principalele motivări ale războiului cultural din Europa.”

Apar deja aici sintagme şi poziţionări similare celor din Declaraţia de la Paris (care nu este însă invocată în text, probabil cartea era deja scrisă în octombrie 2017, când a fost făcută public Declaraţia).

Autorul apără, desigur, Guvernul de la Budapesta, „cel mai blamat din Europa de Est”, atât de oficialii UE, cât şi de alţi politicieni şi ziarişti din Occident („În anii din urmă, Ungaria a fost adesea descrisă ca o naţiune paria, al cărei guvern promovează cea mai rea formă de populism extrem. (…) Avocaţii federalismului european îi pomenesc mereu pe unguri pentru presupusa violare a valorilor europene şi pentru că arată un flagrant dispreţ pentru democraţie.”)În treacăt fie spus, „formatorii noştri de opinie” încearcă de ani buni să ne convingă că noi, românii, am fi blamaţii Europei. Tot în treacăt, mă întreb dacă o fi existând vreo carte similară, în apărarea României şi Guvernului ei, scrisă (în engleză) de vreun filosof român…

Reproduc sumarul cărţii, e explicativ cât un rezumat: Introducere; Cine decide care sunt valorile europene?; De ce să ascundem valorile pe care le împărtăşim cu toţii? Problema tradiţiei; Conştiinţă naţională versus identitate deznaţionalizată; Războaiele memoriei sau cruciada împotriva trecutului; Anti-populismul şi criza valorilor; Concluzie; Bibliografie; Index.

La vremea când, o spune şi autorul, populismul este încărcat cu conotaţii negative, mergând până la acuzaţii de xenofobie, fascism şi hitlerism (se dau exemple în carte din luări de poziţie oficiale sau jurnalistice), apariţia cărţii întăreşte sentimentul că se schimbă ceva în lume, în sensul bun al cuvântului (să ne reamintim că şi Declaraţia de la Paris pleda pentru reabilitarea termenului de populism - ca şi a altora similari). Dum spiro, spero, vorba latinului...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!