Romel Stăncioiu ne oferă o nouă carte de învăţătură: Marcus Tullius Cicero

Neobositul dascăl, trăitor pe valea Râului Doamnei, ne dovedeşte încă o dată - dacă mai era nevoie - că ştie să-şi slujească menirea prin harul scriitoricesc: a dăruit o nouă carte despre trecut celor prezenţi şi viitori, nu numai nepoţilor săi, aşa cum modest mărturiseşte. Romel Stăncioiu ne ajută să înţelegem mai uşor antichitatea romană dintr-o perioadă frământată, în care republica trăgea să moară minată de corupţie şi de ambiţiile pustietoare ale unor mari personalităţi politice, care au pus pietrele la temelia viitorului imperiu, ce avea să domine lumea încă vreo câteva sute de ani, făcând un crez de viaţă şi de moarte din preceptul "Divide et impera" ("Dezbină şi stăpâneşte"). Cicero şi-a pus decisiv amprenta asupra vieţii publice din acele vremuri. Valoarea personalităţii sale multiple l-a ridicat deasupra originii totuşi umile, fiind primul din tagma cavalerilor (rang inferior), care avea să ajungă în demnitatea de consul la vârsta de 43 ani. Modul în care s-a comportat în importanta funcţie de conducere publică i-a adus titlul de "Părinte al patriei", pentru că a salvat republica romană. Drumul parcurs până acolo, de la Arpinum, Ţinutul Volsci (unde se născuse şi marele general Marius), fusese lung şi presărat cu obstacole. Este de ajuns numai să lecturăm în cartea lui Romel Stăncioiu cine i-au fost contemporanii, ce războaie civile au zguduit statul, şi asta fără a trece cu uşurinţă peste răscoala sclavilor gladiatori condusă de Spartacus. Interesant este modul în care s-a poziţionat Cicero şi ce relaţii a avut cu oameni precum dictatorul Sylla, sau cu alţi puternici ai zile precum Crassus, Pompei, Caesar, cu Catilina şi apoi cu Octavian Augustus, Marcus Antonius sau Atticus şi Rufus. 

Ajuns în cele mai mari demnităţi ale statului, a cunoscut deopotrivă gloria, convingându-se cât de efemeră poate fi (ca şi prietenia celor pe care îi îndatorase cândva), dovedindu-şi valoarea de jurist şi avocat, de orator de geniu, de om politic ce n-a şovăit să se pună împotriva ambiţiilor unora consideraţi zei ai Forumului, stârnindu-le ura şi dorinţa de răzbunare. Acestea aveau să-i aducă şi moartea, fiind asasinat de oamenii lui Marcus Antonius, la vârsta de numai 63 ani. Autorul cărţii dovedeşte rarul talent de a-l transpune pe cititor în atmosfera Romei antice din ultimul veac dinainte de Hristos, prilej cu care va descoperi că istoria se repetă ciclic şi în timpurile moderne. Înainte de a încheia scurta prezentare a acestei cărţi, peste care numai un inconştient ar putea trece cu uşurinţă, volum care beneficiază şi de o inspirată prefaţă semnată de un om de litere deja recomandat solid de producţiile sale scriitoriceşti, domnişanul George Baciu, se cuvine să medităm asupra câtorva din perlele gândirii ciceroniene, chiar cu riscul de a le suna unora în urechi ca nişte sentinţe ale destinului: "Mai multe legi, mai puţină dreptate"; "Dreptatea nu aşteaptă răsplată"; "Toate păcatele sunt egale între ele". Concluzionând, ne aflăm în faţa unei realizări care, prin informaţia pe care o pune la dispoziţie, chiar şi făcând abstracţie de stilul alert, atractiv al autorului, merită să-şi găsească locul în orice bibliotecă serioasă. Asta dacă ne dorim să ştim de unde venim, dar mai ales cum ne putem creşte şansele de a ajunge unde ne-am propus, fructificând lecţiile pe care istoria le pune cu generozitate la dispoziţia celor capabili să-i înţeleagă mesajele cu ajutorul unor scriitori ca Romel Stăncioiu.

 

 

 

Pin It