ANDREI MUREŞANU : 198 de ani de la naştere

Motto: "Preot deşteptării nostre, semnelor vremii profet" (M. Eminescu, "Epigonii")

 

În cunoscuta poezie "Epigonii", poetul nostru naţional, îi dedică lui Andrei Mureşanu, autorul Imnului naţional, următoarea strofă:

"Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,/ Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,/ Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,/ Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune/ Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,/ Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet".

Tot Eminescu îi închină şi un poem dramatic, intitulat "Andrei Mureşanu", în care acesta este înfăţişat ca o figură faustică, revoltată faţă de soarta poporului său. Autorul poeziei "Un răsunet" (cunoscută sub numele "Deşteptă-te, române!"), într-un decor romantic, cheamă fulgerele şi trăsnetele cerului pentru a-i pedepsi pe cei ce i-au pustiit codrii.

 

Cine este Andrei Mureşanu, "preot deşteptării noastre"…? 

 

Strămoşii poetului, Mureşenii au fost originari din Maramureş, de unde li se trage şi numele. Primii Mureşeni se numeau "Moroşeni", iar descendenţii acestora au alcătuit în cultura română o adevărată dinastie culturală, precum Cantemireştii, Goleştii şi Văcăreştii.

Andrei este fiul lui Teodor Moroşan care, împreună cu familia, s-a stabilit la Bistriţa, având meseria de morar. Acolo s-a născut poetul Andrei Mureşanu, la 16 noiembrie 1816. Studiază filozofia şi teologia la Blaj, având printre colegi pe George Bariţiu, cu ajutorul căruia va ajunge institutor la o şcoală românească din Braşov, apoi profesor la un gimnaziu românesc tot din oraşul de sub Tâmpa. 

În anul 1848 se numără printre fruntaşii Revoluţiei din Transilvania. Scrie poezia "Un răsunet" care, pe muzica lui Anton Pann, va deveni marşul revoluţionarilor români.

În "Telegraful român" de la Sibiu publică mai multe articole în care evidenţiază valorile estetice ale creaţiei noastre populare, iniţiază pe cititori în muzică, pictură şi poezie, pune problema cultivării limbii române literare. În anul 1862 apare, la Braşov, volumul "Din poeziile lui Andrei Mureşan", alcătuit din creaţii originale şi traduceri din "Analele" scriitorului roman Tacit (55-120 d.Hr.) şi din "Nopţile" de Young (1683-1765), poet preromantic englez, ale cărui poezii vestesc melancolia romanticilor. Se stinge din viaţă la 24 octombrie 1863, la numai 47 de ani, rămânând în conştiinţa românilor drept poetul-profet al năzuinţelor unui neam oropsit, care-şi cerea, cu legitimă îndreptăţire, revendicări seculare.

 

"Marseilleza" românilor

 

 Creaţia lui Andrei Mureşanu evoluează de la o lirică sentimentală spre una de inspiraţie socială, protestatară, cu accente mesianice. În articolul "Românul şi poezia lui", Andrei Mureşanu scria: "Poezia a fost şi va fi apostolul şi propăşitorul libertăţii cu care este aşa de strâns rudită". În acest crez este scrisă poezia "Un răsunet" şi deschide tonul mesianic al întregii literaturi din Transilvania.

Devenind o adevărată Marseilleză a românilor, aşa cum a considerat-o N. Bălcescu, poezia “Un răsunet” a avut o largă audienţă datorită înaltului mesaj patriotic exprimat, conjuncturii politice şi sociale a Transilvaniei din perioada paşoptistă, dar şi muzicii avântate create de Anton Pann. Poezia impresionează şi acum prin tonul revoluţionar şi avântat, prin sentimentul de revoltă al unui neam întreg. De remarcat talentul poetului în a folosi figuri de stil de o mare expresivitate. Voi exemplifica prin două metonimii (figură de stil prin care se substituie - în cazul de faţă - numele unui lucru prin simbolul lui): "N-ajunse iataganul barbarei semilune/ A cărei plăgi fatale şi azi le mai simţim:/ Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,/ Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!" 

Notă: Semiluna este simbolul Imperiului Otoman, iar cnuta simbolizează Imperiul Habsburgic. Ideea transmisă este accesibilă: Imperiul Otoman ("barbara semilună") ne-a lăsat plăgi pe care "şi azi le mai simţim", iar Imperiul Habsburgic ("cnuta"), "se vâră în vetrele străbune" şi vrea "Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm". Ultima strofă are un ton incendiar, aşa cum, mai tîrziu, îl vom identifica şi în poezia lui George Coşbuc "Noi vrem pământ", mare poet transilvănean frământat şi el de aceleaşi idealuri. Vom reda ultimele versuri ale celor două poezii: "Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină,/ Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!" ("Un răsunet"). Sau: "Când nu vom mai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa / Nici în mormânt!" ("Noi vrem pământ").

 

Poeţi revoluţionari

 

Versurile lui Coşbuc exprimă revolta ţărănimii obidite, care se transformă în adevărat uragan, menit să spulbere de pe faţa pământului orice urmă de oprimare. De la "Împărat şi proletar" (1874) de M. Eminescu, nimeni nu a mai scris în literatura română versuri străbătute de un mai puternic îndemn la revoltă socială, până la G. Coşbuc. Exemplificăm prin versurile:  "Spuneţi-mi ce-i dreptatea? Cei tari se îngrădiră/ Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi/ Prin bunuri ce furară…."(…)”Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă/ Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi”.

Versurile lui Eminescu au o valoare clasică, în sensul că sunt valabile pentru orice orânduire bazată pe nedreptate socială, generată de puterea banului - "zeul la care se închină toţi" (Balzac).

Prin Andrei Mureşanu, al doilea mare poet al Transilvaniei, după Ion Budai-Deleanu, se statorniceşte o coordonată fundamentală a poeziei transilvănene: mesianismul, caracterul profetic şi vizionar al poeziei - trăsătură artistică identificată în creaţia multor poeţi transilvăneni, de la Coşbuc şi Goga până la Ioan Alexandru. Poezia "Un răsunet" a fost scrisă, parţial, într-o noapte din a doua jumătate a lunii mai 1848, după ce poetul se întorsese de la o adunare ţinută la Braşov, la care participaseră fruntaşi ai românilor din cele trei principate, printre care: N. Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, fraţii Dumitru şi Ion Brătianu, V. Alecsandri, G. Sion, George Bariţiu, Iacob Mureşan. Comparată cu "Deşteptarea României" a lui Vasile Alecsandri, se observă că "bardul din Mirceşti" îndeamnă la Unirea Principatelor Române, în timp ce A. Mureşanu îndeamnă la "unirea în cuget şi în simţire": "Români din patru unghiuri, acum ori niciodată/ Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri"…

În remarcabila exegeză "Andrei Mureşanu şi poezia lui nemuritoare", Preasfinţia Sa, dr. Antonie Plămădeală, răspunzând celor care îl consideră pe A. Mureşanu autorul unei singure poezii, afirmă că sunt poeţi care au scris şi publicat volume, din care mulţi cititori nu mai ştiu nici măcar un vers. În schimb, A. Mureşanu a scris "o poezie nemuritoare", pentru că, "el a ştiut să prefacă în cuvinte simţirile cele mai adânci ale sufletului românesc". De aceea, crede autorul studiului menţionat, nu există român care să nu ştie măcar o strofă din poezia "Un răsunet", poezie care a devenit şi va rămâne o cântare a deşteptării noastre.

 

                                                            

 

 

Pin It