ISTORII NECUNOSCUTE: Satul Nou - Antoneşti, Corbeni

În iulie 1941, asupra nordului Văii Argeşului s-au rupt norii, provocând inundaţii catastrofale. Apele râului au ieşit din matcă şi au şters de pe faţa pământului 29 dintre casele locuitorilor de pe Luncă, satul dintre Căpăţâneni şi Corbeni. Ploile diluviene au produs mari pagube materiale, iar şeful guvernului, generalul Ion Antonescu, deşi ţara era în război, a luat măsuri pentru a nu-i lăsa pe sinistraţi fără acoperiş deasupra capetelor. Ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a se construi un sat model, "care să dea direcţia dezvoltării rurale în România", după cum se afirma într-un document oficial. Proiectul, întocmit de renumitul arhitect Richard Bordenache, a beneficiat şi de donaţia moşierului Erbaşu - 13,5 ha teren situate pe malul stâng al Argeşului, unde urma să fie edificată noua aşezare umană. Suprafaţa de pământ a fost împărţită în 39 loturi de câte 2.000 mp, dispuse conform unei structuri stradale ingenios gândite, cu trotuare delimitate prin borduri din granit. Din ordinul şefului statului, la Corbeni s-a înfiinţat un lagăr de prizonieri sovietici, unde au fost aduşi 800 soldaţi ucraineni, care se predaseră în luptele pentru portul Odesa. Aceştia aveau să slujească drept mână de lucru pentru construirea satului Antoneşti. Arhitectul Bordenache propusese un concept modern de sat, cu mai multe variante de case construite cu etaj, din cărămidă, în maniera arhitecturii tradiţionale, prevăzute cu cerdac, acoperite cu ţiglă şi beneficiind de adevărate minigospodării - livadă, grădină de legume şi grădiniţe cu flori în faţă. Satul model de la Corbeni urma să dispună de un palat administrativ, o casă a operelor sociale, un dispensar cu maternitate, un cămin cultural cu o sală de spectacole, bibliotecă şi grădiniţă, cantină pentru copii, o bancă şi o cooperativă sătească, baie populară şi o vastă piaţă de legume şi fructe, precum şi o piaţă centrală, tip agora, o şcoală primară, una horticolă (condiţie impusă de donatorul Erbaşu), un stadion, o gară, un han turistic şi o biserică, a cărei construcţie s-a finalizat abia în zilele noastre prin străduinţa ÎPS Calinic. 

Generalul Antonescu a aprobat proiectul iar vizita efectuată în 15 mai 1942 a constituit semnalul demarării în forţă a lucrărilor de construcţie. Inaugurarea parţială s-a oficiat la data de 17 octombrie 1943, în prezenţa ministrului Mihai Antonescu şi a Mariei Mareşal Antonescu, soţia şefului statului. (De reţinut ar fi faptul că ministrul, căruia i se spunea în cercul apropiaţilor Ică, nu era rudă cu omul forte din fruntea guvernului). 

Din păcate, lucrările pentru execuţia proiectului care ar fi dus, într-adevăr, la edificarea unui model de sat românesc modern n-au fost finalizate, căci după 23 august 1944 lagărul de prizonieri s-a desfiinţat, la conducerea ţării au venit comuniştii, iar noii aşezări i s-a spus Satul Nou, pentru a se da uitării numele ctitorului, executat la ordinele sovieticilor. În ciuda nefinalizării proiectului, chiar şi acum ar putea servi drept sursă de inspiraţie pentru cei pasionaţi de arhitectura tradiţională...

 

 

 

 

Pin It