Cum trecea vârsta de aur pe Bulevardul cu tei în urmă cu şapte decenii

Întâlnirea literară lunară "Gânduri la început de seară", organizată de prof. dr. George Baciu şi col. rtg. Laurenţiu Domnişoru la Cercul Militar din urbea noastră a ajuns la şedinţa pe luna iunie, care, spre bucuria gazdelor, a fost poate cea mai intensă de până acum, dat fiind evenimentul editorial deosebit pe care l-a cuprins în program. Tocmai de aceea, a fost onorată cu prezenţa de o mulţime de oameni ai Argeşului iubitori de cultură, care au dorit să fie alături de Constantin Agricola Miu în acele momente atât de importante, mulţi dintre ei mânaţi de nostalgia vremurilor demult apuse, dar care încă le vibrează în amintiri şi le umplu sufletele de adâncă bucurie. Purtaţi de scriitor printr-un tunel al timpului, parcă în spirit proustian, oaspeţii au retrăit cu emoţie copilăria, prin rememorări pline de dor. Nu cea pe care o vedem astăzi, ci copilăria aceea minunată petrecută odinioară pe bulevardul din Curtea de Argeş, străjuită de teii parfumaţi şi trăită sub semnul altor vremuri, aproape în întregime străine generaţiilor mai tinere. Căci acesta a fost, până la urmă, subiectul cărţii lui "Tinel", aşa cum este alintat autorul de prietenii din generaţia sa - "Copiii de pe bulevardul cu tei". Sau, cum spunea cineva din sală la un moment dat prin intermediul unei epigrame, "copiii născuţi din tei"... O succintă prezentare a cărţii a fost realizată de prof. Florica Popa, cea care semnează şi prefaţa acestui prim volum dintr-o trilogie, care se va continua cu încă două titluri: "Tinerii vecini ai pădurii cu Zimbri" (despre Piteşti, unde autorul a locuit 40 de ani) şi "Seniorii din parcul cu statui" (fireşte, despre "tinerii" de 70 de ani din Câmpulung).

Trebuie să ştiţi înainte de toate că este vorba despre o carte-document, dar şi memorialistică, lucrare care, prin relatarea diferitelor întâmplări şi descrieri minuţioase îi reconstituie naratorului identitatea de la "vârsta pantalonilor scurţi". "Ne readuce pe toţi, colegii de şcoală generală şi liceu, la vârsta savuroasă a copilăriei şi a adolescenţei, pline de entuziasm şi de ştrengării, covârşită de sentimentul respectului şi al responsabilităţii pentru devenirea noastră viitoare", a explicat prof. Florica Popa, ea însăşi colegă de generaţie cu autorul şi invitată să contribuie cu amintirile proprii la volumele viitoare. De altfel, parcurgând textul din scoarţă-n scoarţă, cititorul va remarca o împletire de stiluri, care se întreţes în funcţie de caracterul prezentărilor, de la o obiectivitate caracteristică lucrărilor de tip document, la o transpunere a propriei fiinţe în capitolele care evocă oameni şi locuri. Şi acela, la rândul lor, fiind un melanj de stări şi trăiri sufleteşti, de la momente ce stârnesc râsul, la situaţii marcate de dramatism, sunt privite în raport cu vremurile noastre şi relatate cu o doză de sarcasm şi reproş faţă de actele de vandalism economic şi industrial ale celor care ne exploatează în prezent şi care ocupă scaunele de la conducere. În revistă sunt trecute şi aspecte anoste ale vieţii de atunci, precum celebra marmeladă de Băiculeşti - şunca tineretului - dar şi lucruri care făceau deliciul discuţiilor, precum legenda de dragoste a vremii, dintre Cecilia Negrea, înzestrata argeşeancă din Valea Sasului, născută în anul 1880, şi Lordul Warden care, aflându-se în trecere prin oraşul nostru, a auzit-o pe aceasta cântând în curte şi, văzându-i chipul, s-a îndrăgostit de ochii de o frumuseţe răpitoare. Întors în Anglia, lordul a  rupt logodna cu o fată de familie bună şi s-a întors la Curtea de Argeş pentru a o lua de nevastă pe fata cu voce îngerească. Se spune că frumoasa Cecilia a devenit o celebră cântăreaţă de operă în ţara lordului şi a fost foarte îndrăgită de familia engelză. Dorinţa sa cea de pe urmă a fost aceea de a fi îngropată în oraşul natal, astfel că, în anul 1931, soţul şi copiii i-au adus trupul neînsufleţit la cimitrul din deal, unde a fost înmormântată cu mare pompă şi unde-şi doarme somnul de veci şi astăzi. Iată, aşadar, una dintre minunatele consemnări din cartea scriitorului nostru, despre oameni şi evenimente pe care se cuvine să le cunoaştem, dacă ne iubim cu adevărat locul natal.

În ceea ce priveşte caracterul informativ, cartea începe cu câteva capitole riguros documentate care vorbesc despre perioada de început oraşului Curtea de Argeş şi a Câmpulungului, încercând să împace, măcar de dragul armoniei, cele două localităţi care se ştie că-şi dispută titlul de primă capitală a Ţării Româneşti. Concluzia la care a ajuns Constantin Agricola Miu este aceea că la Curtea de Argeş a fost stabilită capitala istorico-militară, pe câtă vreme la Câmpulung se afla cea comercială, dar, fireşte, există loc de interpretări. "Mai departe, scriitorul prezintă copiii şi locurile în care au trăit şi au flancat bătrânul Bulevard cu tei, relicvă a istoriei trecute a oraşului nostru încărcat de parfumul domnilor şi al domniţelor de odinioară. Sunt pagini de neîntrecută artă narativă şi descriptivă ce refac un univers dominat de vârsta de aur a omenirii - copilăria - cu tot farmecul ei năstruşnic, uneori picant, prin poznele săvârşite de personaje, alteori cu accente de-a dreptul dramatice, prin contextul socio-politic traversat de fiecare", a completat fostul dascăl.

Prof. dr. George Baciu a intervenit cu o prezentare a autorului, constând în date biografice şi detalii despre volumele publicate până acum, revenindu-i apoi cuvântul lui Agricola Miu, semnatarul lucrării, care a rememorat câteva întâmplări, prezente şi în carte, la care au fost părtaşi şi unii dintre cei prezenţi în sală. Momente artistice deosebite au presărat întâlnirea de marţi seara, prin prezenţa lui Radu Ştefan Tatan, a Marianei Filipescu şi a elevilor prof. Ion Gîrtonea. În plus, tot Constantin Agricola Miu a vorbit şi despre noua apariţie a publicaţiei "ACIDava", realizată prin Casa de Cultură "Tudor Muşatescu" din Câmpulung Muscel, fiind preşedintele colectivului redacţional. Se cunoaşte deja că este vorba despre o revistă umoristică, astfel că discuţiile s-au purtat în această sferă, care este dominată de veşnic neastâmpărata epigramă. Prilej cu care s-au purtat, aşa cum este obiceiul, dialoguri savuroase în epigrame.

S-a anunţat, totodată, şi apariţia, din această lună, a celei de-a doua reviste umoristice din Câmpulung, "Satirul", continuare a gazetei iniţiate de B.P. Haşdeu în anul 1866. Şi dacă tot a venit vorba despre reviste locale, a luat cuvântul şi George Mitrache, fondatorul "Glasului iubirii", sora mai mică a publicaţiei "Curtea de la Argeş", care a vorbit despre complexa colaborare pe care o are cu oameni de cultură din urbe şi nu numai. Aprecieri pentru revista câmpulungeană şi pentru "Copiii..." lui Agricola Miu au venit şi din partea managerului C.C.T.M., Liviu Florian Cioacă şi din partea unui alt autor argeşean, Ion Dudu Vlădău. Cum în data de 15 iunie a trecut în eternitate poetul naţional Mihai Eminescu, prof. Constantin Voiculescu a vorbit pe scurt despre modul în care a fost receptată personalitatea sa extraordinară în conştiinţa posterităţii româneşti, prin referinţe la critica unor mari oameni de cultură precum Nicolae Iorga sau George Călinescu. Atmosfera de final a fost eminamente eminesciană, încununată cu recitări din unele dintre cele mai frumoase poeme din opera Luceafărului poeziei româneşti.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!