Un pas mai aproape de Urmuz, la C.N.V.V.!
La aniversarea celor 10 decenii de existenţă, Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă" (director, prof. Ştefana Florea) a primit un dar simbolic din partea Asociaţiei Culturale "Curtea de Argeş" (conduse de acad. Gheorghe Păun) şi a sculptorului Radu Adrian, din Bucureşti. "Înmânarea" s-a produs în cadrul unui simpozion desfăşurat vineri în Sala de festivităţi a liceului, acolo unde s-au întâlnit elevi, profesori de Limba română şi de Educaţie plastică şi câţiva oaspeţi, printre care s-au numărat: artistul vizual Ion Aurel Gârjoabă, ing. Marian Ghiţă (managerul Bibliotecii Municipale), Ştefan Dumitrache (managerul Muzeului Municipal), precum şi cei doi iniţiatori ai gestului. Aşa cum v-am informat deja săptămâna trecută, micul, dar valorosul cadou, a constat în mulajul de ghips - "dichisit" cu un strat de bronz - ce a stat la baza creării basoreliefului cu chipul lui Urmuz, poposit la Curtea de Argeş în luna martie a acestui an. După cum ştim cu toţii deja, lucrarea a fost montată pe clădirea apărută în locul unde, până în anul 1984-1985, s-a aflat casa în care s-a născut scriitorul avangardist român. Radu Adrian este autorul acestei lucrări, dar şi al bustului lui Mihai Eminescu şi al basoreliefului cu chipul lui George Topîrceanu ce se regăsesc la C.C.A. şi, în plus, mai are în pregătire, tot pentru "Curtea lui Urmuz", o siluetă a scriitorului care, şi ea, va intra cât de curând în posesia colectivă a argeşenilor.
Mulajul, ilustrând destul de fidel bustul lui Urmuz, a pornit de la fotografia cea mai cunoscută a acestuia şi, datorită măiestriei sculptorului, reuşeşte parcă să-i dea o oarecare sclipire de viaţă acelui chip care ne priveşte curios de pe perete. Vineri, după ce li s-a predat reprezentanţilor colegiului, lucrarea a fost imediat montată pe holul care duce spre cancelaria profesorilor şi a fost însoţită de o plăcuţă aurie informativă. Apoi, oaspeţii şi gazdele s-au instalat în Sala de festivităţi, acolo unde directoul Ştefana Florea s-a ocupat de oficiul de gazdă şi a adresat calde mulţumiri pentru donaţie. Întrucât evenimentul s-a petrecut în preajma Zilei Învăţării Nonformale, acesta a reprezentat un excelent prilej de mobilizare a elevilor în vederea derulării unui alt tip de activitate în cadrul şcolii. Prin urmare, ca un produs al Catedrei de Limba română (prof. dr. Ileana Popescu, prof. Mariana Popescu, Laura Voiculescu, Laura Bucurică şi Dana Mezei), un grup de 4 elevi prezentatori şi alţi 2 care au coordonat din "culise" bunul mers al lucrurilor a pregătit un "urmuzion" sau, mai explicit, un seminar de familiarizare a colegilor cu scriitorul Demetru Dem. Demetrescu-Buzău. Protagoniştii (Bianca Niţeanu, Andrei Marcu, Alexandra Filip, Sebastian Uţă, Mihaela Popa şi Andreea Radu) au venit "dotaţi" cu slide-uri, informaţii biografice şi curiozităţi despre scriitorul argeşean unic în spaţiul literaturii române, toate expuse într-un mod interactiv, adaptat la publicul predominant tânăr.
În partea a doua a programului, acad. Gheorghe Păun a completat biografia lui Urmuz cu "picanterii" surprinzătoare, rezultatul unor cercetări şi lecturi de specialitate amănunţite, care au adus la lumină detalii noi şi nebănuite despre personalitatea singurului scriitor de renume naţional şi internaţional ridicat din Cetatea Basarabilor. Dar, înainte de a intra în "miezul" expunerii, locutorul a subliniat vehement: "Urmuz este un clasic, nu un destructurant al literaturii, punând virgulele la locul lor sau căutându-l de nenumărate ori pe Arghezi pentru a-l consulta. Tot de latura sa clasică, scrupuloasă, ţinea obiceiul de merge cu tutun şi băutură la tipografi şi zeţari, pentru a-i mitui (peste deciziile lui Arghezi) ca să mai schimbe câte ceva în revistă. Chiar dacă era în răspăr cu toată literatura de până la el, Urmuz era conştient de rigurozitatea scriiturii şi obsedat de perfecţiune!"
Deşi cei mai mulţi dintre noi cunoaştem doar fotografia clasică a scriitorului, de fapt posteritatea deţine 5 imagini ale lui Urmuz. Dintre ele, una îl înfăţişează în uniformă de locotenent, iar o alta, oarecum incertă, îl arată purtând un şorţ de mare ofiţer în Marea Lojă Naţională (potrivit lui Ştefan Dumitrache). În orice caz, acad. Păun a invitat audienţa la o lectură "nestandard" a lui Radu Cernătescu - "Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române", un real meteorit în cultura noastră, ce se constituie ca o recitire a literaturii române prin prismă ezotero-masonică. Şi, dacă tot a fost adusă în discuţie această scriere, destul de delicată pentru "profani", a fost prezentat certificatul de naştere al lui Urmuz, din care reiese locul naşterii (vizavi de Primăria Curtea de Argeş, într-o casă ce a fost demolată în 1984). Din păcate, nu există imagini cunoscute cu locuinţa copilărei sale, deşi nu este exclus ca măcar una să existe în posesia vreunui cetăţean al oraşului nostru. Prin urmare, dacă deţine cineva o astfel de imagine, credem că ar "da lovitura" ieşind cu ea la înaintare!... Revenind la documentul care se găseşte la Piteşti, la Arhivele Judeţene, se ştie clar că, la data naşterii, Urmuz se numea Dimitrie, fiul lui Dimitrie Ionescu-Buzău, de profesie doctor şi de rit ortodox. Povestea primei schimbări a numelui (la şcoală) ar putea avea ceva rădăcini, potrivit lui Radu Cernătescu, în faptul că tatăl său fusese iniţiat la Paris în cabalistică, numerologie şi ezoterism. Posibil ca acesta să fi fost motivul pentru care, obsedat de semnificaţii, să fi căutat perfecţiunea numelui fiului său în cifre! "Contaminat" de tată, Urmuz şi-a schimbat pentru a doua oară numele până ce a ajuns la o ezoterică sub semnul numărului 33, care are semnificaţii multiple, cu referinţe mai ales din Biblie, şi care pare să stea la originea vieţii, dar poate fi interpretat şi prin decodificarea simbolurilor şi semnificaţiilor masonice (organizaţie cu care tatăl său avea legături).
Apoi, mergându-se la semnificaţia pseudonimului "Urmuz", în legătură cu care există 3-4 ipoteze, cea mai plauzibilă, "promovată" şi de acad. Păun, a fost aceea de provenienţă din limba farsi (persană, limba marilor poeţi), unde cuvântul însemna "perlă". Tot în baza lecturii cu Cernătescu a fost amintit şi cazul "Urmuz", despre care puţini au auzit. Este vorba despre postura de posibil impostor a lui George Ciprian, prietenul lui Urmuz, care a scris cele două piese formidabile "Capul de răţoi" şi "Omul cu mârţoaga", devenite celebre şi jucate pe scene ale teatrului românesc în nenumărate regii. Se pare că, în timpul reprezentării celei de-a doua lucrări, vocea lui Urmuz (mort deja) i-ar fi şoptit lui Arghezi, care se afla în sală, că piesa ar fi fost scrisă de fapt de el, şi nu de Ciprian. De aici s-a iscat un mare scandal, stins parţial cu o scrisoare din Purgatoriu trimisă de Urmuz (care de fapt a fost Ciprian), prin care i-ar fi lămurit lui Arghezi că nu era adevărat ceea ce i se păruse că a auzit. Iată, dar, pentru amatorii de picanterii, un foarte incitant subiect de cercetare!... De altfel, opera lui Urmuz este extrem de redusă, dar, dacă s-ar putea dovedi că piesele lui Ciprian i-ar aparţine, atunci s-ar ajunge la o cu totul altă dimensiune. Cernătescu susţine ipoteza aceasta prin faptul că piesa "Capul de răţoi" descrie o lojă, o societate iniţiatică la care Ciprian n-ar fi avut vreodată acces. Ori, în schimb, Urmuz avea din interior informaţii, fiind iniţiat, probabil, prea devreme de tatăl său. Publicul a mai aflat că, la fel ca Eminescu, scriitorul argeşean a lăsat mai multe manuscrise, închise într-o ladă, însă deschiderea ei a fost o dureroasă deziluzie, fiind plină cu ciorne chinuite - versiuni şi paraversiuni ale scrierilor deja cunoscute. Excepţie au făcut, însă, "Fuchsiada" şi două caiete groase, cartonate, acestea din urmă "şterpelite" de sora sa şi dispărute fără urmă!...
În fine, ultimul detaliu care, din nou, a stârnit curiozitatea tinerilor din sală, a fost acela al morţii absurde a lui Urmuz. Ştim că a murit împuşcându-se în tâmpla dreaptă şi se pare că avea obiceiul să ia trăsura şi să facă la dreapta de 4 ori. O variantă a contextului morţii sale spune că la fel ar fi făcut şi în ziua fatidică, iar la capătul traseului s-a împuşcat. "Moartea lui este inutilă, dar el voia să moară fără motiv, făcând din aceasta un motiv de dispariţie! Deci, vorbim despre o moarte paradoxală, care să dovedească că se poate muri fără motiv...", a fost explicaţia dată de către acad. Păun. Spre încheiere, acesta a mai adăugat: "Avem o datorie morală faţă de Urmuz şi trebuie să facem câte ceva pentru el, noi, urmaşii de aici. Urmuz este un foarte mare scriitor român, cu influenţe în literatura română şi mondială, şi de aceea merită promovat şi valorificat. Iată de ce şi eforturile privind bustul acestuia, dar şi evocările din Revista <<Curtea de la Argeş>> sau din cotidianul <<Argeş Expres>>... Deşi opera sa are în jur de 40-50 de pagini (în funcţie de ediţie), despre Urmuz s-au scris zeci de cărţi, atât din punct de vedere biografic, cât şi critic. Biografic, ar fi tendinţe chiar de tabloidizare... Un critic spunea că <<O pagină din Urmuz cântăreşte cât jumătate din istoria literaturii române>>, fiind probabil o atingere la adresa lui George Călinescu, fiindcă acesta iniţial l-a desconsiderat pe Urmuz!" Dintre biografiile cele mai "ample" pentru introducere în universul lui Urmuz au fost recomandate cele semnate de Nicolae Balotă şi Constantin Cubleşan.
Sculptorul Radu Adrian a adus "la mapă" şi noua sa lucrare, abia ieşită de sub tipar - un album de artă intitulat "Fenomenul Cucuteni în culturile neolitice în spaţiul geografic ocupat de români". Un volum a fost donat bibliotecii liceului, după care autorul a făcut câteva precizări despre cuprinsul cărţii: "Mi-am propus s-o scriu când eram student în anul IV şi am făcut practică la Piatra Neamţ, unde există două muzee privind artele neolitice - unul purtând chiar numele Cucuteni. Vreau să menţionez că toate lucrările de ceramică sunt utilitare, făcute pentru a fi folosite, să conţină ceva (grâne, lichide etc.). În primitivismul timpului, s-a pus problema ornamentării şi m-au impresionat picturile făcute în urmă cu 7.000 de ani. Ceramica reprezintă prima formă a civilizaţiei umane sedentare, dovada că acele colectivităţi umane s-au stabilit definitiv în anumite zone!" Şi, de aici, Radu Adrian a venit cu o interesantă analiză a motivelor decorative care se regăsesc pe acele vase, cu explicaţii valoroase şi detalii istorice captivante.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!