Regina-Mamă, Elena, revine lângă fiul său pentru totdeauna!

În martie, atunci când rămăşiţele pământeşti ale lui Carol al II-lea au fost mutate din cripta amenajată în Paraclisul Mănăstirii în Necropola Regală, reprezentanţii Arhiepiscopiei anunţau că anul acesta aveau să fie aduse la Curtea de Argeş şi osemintele Reginei Elena, din Elveţia şi cele ale Principelui Mircea, care în prezent se află în Capela Castelului Bran. Ei bine, iată că, după lungi negocieri cu autorităţile elveţiene, Casa Regală a României a anunţat zilele trecute că, în sfârşit, mama ultimului suveran al României şi soţia Regelui Carol al II-lea, Principesă a Greciei şi a Danemarcei, va intra pentru totdeauna în odihna veşnică alături de familia sa. Captivă în două ţări prea mici pentru a scăpa nezdruncinate de vremurile tulburi din prima jumătate a secolului trecut şi devotată faţă de două familii regale care aveau destinul ameninţat, Elena este un simbol al capacităţii unei femei de a se sacrifica în luptele pentru putere ale bărbaţilor: şi-a văzut abdicând de pe tronurile Greciei sau României tatăl, fraţii, soţul şi fiul! Printre români, ea a rămas în memoria colectivă ca Regină, deşi Elena n-a condus de facto România. Cu toate acestea, rolul ei în activitatea Casei Regale, din 1921 până în 1947, a fost deseori mai important decât al bărbaţilor din familia sa. Din acest punct de vedere, păstrând proporţiile, este de multe ori considerată cea de-a doua regină ca influenţă după Maria, soţia lui Ferdinand I.

Principesa Elena de Grecia şi Danemarca s-a născut la 2 mai 1896, la Atena. Ea a fost fiica cea mare a Regelui Constantin I al Greciei şi a Reginei Sofia de Prusia. Pe linie paternă, Elena descindea din Ţarina Ecaterina cea Mare a Rusiei, iar pe linie maternă, din Regina Victoria a Marii Britanii. În plus, se mai înrudea cu împăratul Germaniei, cu regii Danemarcei, ai Norvegiei şi ai Suediei. Copilăria şi adolescenţa i-au fost marcate de o educaţie severă şi de reguli stricte în toate privinţele, îndulcite doar de frumuseţea Eladei şi a Mării Ionice, de care se bucura ori de câte ori avea ocazia împreună cu fraţii şi surorile sale, George, Alexandru, Paul, Irina şi Katerina. De altfel, numele de alint "Sitta" a pornit de la fratele ei, viitorul Rege Alexandru I, care - pe când era micuţ - nu putea pronunţa cuvântul "Sister" (soră în engleză) şi o striga astfel. Devenită o tânără zveltă, înaltă şi plină de umor, în ciuda timidităţii şi rezervei manifestate în afara cercului familiei, Elena s-a dovedit o încântătoare erudită, căreia îi plăcea să se înconjoare de personalităţile epocii şi oameni de cultură. Până la căsătorie, principesa a locuit când la Atena, când în exil, întrucât situaţia din Grecia a făcut ca dese lovituri de stat să răstoarne şi apoi să reinstaureze Monarhia, să ducă la abdicări şi reveniri surprinzătoare pe tron de mai multe ori în doar două decenii, scaunul fiind schimbat cu precădere între bunicul, tatăl şi fraţii acesteia, pe fondul diferitelor presiuni.

Elena şi Carol al II-lea s-au cunoscut la Lausanne, în Elveţia, cam în perioada în care se aşternuse liniştea peste păcatul fugii şi căsătoriei sale cu Zizi Lambrino, urmată de despărţirea impusă de Ferdinand I şi Maria, suveranii României Mari. Întâlnirea dintre cei doi a avut loc cu ocazia aranjării unei alte nunţi regale, între Principesa Elisabeta, sora lui Carol, cu George, fratele Elenei. Acesta din urmă avea să fie ultimul Rege al Greciei, devenită republică în 1947. Părinţii Prinţului Carol au fost, desigur, aceia care au încurajat mariajul dintre Elena şi Carol, crezând că tânăra grecoaică avea puterea să-l potolească pe tânărul lor fiu, aventuros fără scrupule, dedat fără jenă escapadelor erotice şi vizibil dezinteresat de soarta ţării pe care era dator s-o conducă. Considerau că văzându-se aşezat la casa lui, se va cuminţi... Logodna a avut loc în 12 ianuarie 1921, iar la scurt timp, în 10 martie, în Catedrala Ortodoxă din Atena, cu asistenţa celor două familii regale şi a peste 80 invitaţi, Carol şi Elena s-au căsătorit, odată cu George şi Elisabeta. Martoră la eveniment, Regina Maria avea să-şi noteze în jurnal temerile legate de viitorul căsniciei celor doi, justificate de complicaţiile amoroase din trecutul recent al fiului ei: "[...] dragoste şi fidelitate... mulţi îşi promit unul altuia aceasta - fie ca ei să o păstreze cât mai mult pot, aceasta este ruga mea...". La nunta cu Principele Carol, Elena a purtat o tiară superbă, oferită cadou de către soacra sa, care o cumpărase de la o descendentă a Romanovilor, Victoria Melita, fugită din Rusia după Revoluţia bolşevică. Podoaba a fost purtată apoi de Regina Ana, la cununia cu Regele Mihai, iar în prezent se regăseşte în recuzita Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei Regale a României.
Cuplul s-a stabilit provizoriu într-un mic apartament amenajat special de Regina Maria, într-o aripă a Palatului Cotroceni, pe care Elena, cu umorul care o caracteriza, l-a descris drept "o scară cu trei camere".

În decembrie 1921, guvernul a votat achiziţionarea unei locuinţe pe Şoseaua Kiseleff din Bucureşti, pe care Elena a transformat-o într-o casă luxoasă, decorată cu mobilier de valoare, cumpărat de la firma Harrods din Londra. La 25 octombrie 1921, la Foişor s-a născut moştenitorul regelui Carol al II-lea, botezat Mihai în 10 ianuarie 1922, după numele voievodului Mihai Viteazul, de către Regele Ferdinand şi Regina Maria - ca naşi principali. Aproape imediat, Elena a hotărât să se întoarcă la Atena împreună cu Mihai, unde a rămas timp de trei luni. Cel de-al treilea rege al ţării noastre a fost, prin excelenţă, insurgentul familiei suverane, conduita sa ca principe moştenitor al Coroanei şi, mai apoi, ca monarh al României, fiind de departe reprobabilă şi total distonantă în raport cu ansamblul de reguli şi precepte vehiculat în rândul nobililor. Astfel, nici măcar odată cu naşterea unui prunc şi trecerea anilor n-a dat semne de maturizare şi şi-a continuat existenţa în acelaşi stil scandalos. Prin urmare, după aproximativ un an petrecut la Palermo, în Sicilia, plecare prilejuită de decesului tatălui ei, Constantin I, la 11 ianuarie 1922, Elena a revenit în ţară în primăvara lui 1923 ca să constate că, între timp, soţul începuse a se bucura de o legătură pasională cu Duduia Elena Lupescu, pe care o întâlnise la unul dintre evenimentele Fundaţiei Regele Carol, al cărei preşedinte onorific era. A fost începutul dramei în căsnicia ei şi, întrucât astfel de scandaluri trebuiau pe cât posibil muşamalizate în sânul Familiei Regale, Elena a ales să continue să trăiască lângă Carol, nefericită, dar interiorizată şi discretă, dedicându-se cu totul educaţiei exemplare a Principelui Mihai.
Carol, a cărui legătură cu Elena Lupescu devenise de notorietate publică şi era, astfel, implicat în cel de-al doilea scandal amoros din viaţa sa, a generat o nouă criză dinastică în România când, în 1925, fugit la Veneţia cu Duduia, i-a expediat Regelui Ferdinand I scrisoarea de abdicare. Deşi nu era prima dată când se sustrăgea de la îndatoririle faţă de ţară, moştenitorul tronului părea de neclintit în hotărâre. Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, a obţinut, deci, de la Carol, declaraţia de renunţare la toate drepturile de succesor la tron, precum şi la titluri şi prerogative în favoarea fiului său, Mihai. Consiliul de Coroană, convocat urgent la iniţiativa Regelui Ferdinand, la 31 decembrie 1925, a validat hotărârea luată de Carol şi, la 4 ianuarie 1926, Parlamentul a adoptat o rezoluţie prin care Mihai era proclamat moştenitor de drept. Fără îndoială, gestul lui Carol a marcat debutul unei etape noi în viaţa Principesei Elena, care i-a expediat zadarnic scrisori deznădăjduite în care-i cerea o întrevedere privată. După moartea Regelui Ferdinand şi înscăunarea lui Mihai ca rege-minor, călăuzit de o Regenţă, Elena a devenit Regină Mamă, dar fără atribuţii de conducere. La acea oră, 1927, Carol era fugit de acasă de aproape doi ani, cu Elena Lupescu...

În timpul primei domnii a lui Mihai I, în 1928, Elena a divorţat de Carol al II-lea. Acest gest avea să o coste după ce Carol, revenit în ţară pentru a prelua tronul, a silit-o să plece în exil, permiţându-i să-şi vadă copilul doar două luni pe an. Deşi departe de ţară, Elena a reuşit să rămână în atenţia românilor prin diverse gesturi de frondă la adresa lui Carol. Aşa se explică faptul că a fost reprimită la Bucureşti cu lauri după abdicarea fostului ei soţ şi înscăunarea lui Mihai, pentru a doua oară, în 1940. Mareşalul Ion Antonescu s-a ocupat personal de rechemarea Elenei şi de asigurarea securităţii pe parcursul drumului. După abdicarea Regelui Mihai, în celebrul Tren Regal s-a aflat şi Elena. Ca o ironie a sorţii, în tren a urcat, tot pentru a pleca spre exil, şi Elisabeta. Ca şi căsătoria Elenei, şi a ei se destrămase, divorţând de George în 1935, tocmai anul în care acesta ajungea Rege al Greciei. În timpul exilului în Florenţa, Elena a fost remarcată de Regele Adolf Gustaf al VI-lea al Suediei, dublu văduv, care a cerut-o de soţie, fermecat de calităţile ei de grădinar. Elena a refuzat şi a preferat să trăiască mai departe în apropierea fiului ei.

Ultimul monarh al ţării noastre nu şi-a iertat vreodată tatăl pentru modul în care s-a comportat cu mama sa, Regina Elena, cu care încă de mic a avut o relaţie deosebit de apropiată: "Mi-a fost foarte greu... După ce vedeam suferinţele mamei, astea pentru mine sunt lucruri de neiertat. Aşa că nu pot să spun că l-am iertat, dar am încercat să pun asta în spatele minţii, să nu mă mai gândesc la asta. Fiindcă au fost lucruri prea, prea urâte...". Deocamdată, rămăşiţele ei pământeşti se găsesc îngropate în Laussane-Elveţia, în Cimitirul Boix-de-Vaux. În ultimii trei ani de viaţă (1979-1982), Elena şi-a vândut casa din apropierea oraşului italian Florenţa şi s-a mutat mai aproape de singurul său fiu, Mihai, aflat atunci în exil. Spre deosebire de Carol, a cărui criptă se află la distanţă de aceea a lui Mihai, semn că nici după moarte acesta din urmă nu şi-a dorit vreo apropiere de imoralul său tată, locul rezervat mormântului Reginei Mamă dovedeşte dorinţa ultimului nostru suveran ca aceasta să-şi doarmă somnul de veci lângă el.
Aşadar, cum menţionam la începutul acestui material, şeful Casei Majestăţii Sale Custodelui Coroanei a anunţat decizia Majestăţii Sale Margareta de a repatria osemintele Reginei-Mamă Elena a României. Sicriul va ajunge la Aeroportul Internaţional Otopeni vineri, 18 octombrie, iar ceremonia funerară va avea loc în Catedrală istorică Episcopală şi Regală sâmbătă, 19 octombrie 2019. Reînhumarea se va face în Pridvorul Noii Catedrale Arhiepiscopale şi Regale. Vom reveni cu detalii privind întreaga ceremonie şi protocolul pe care-l presupune...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It