Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns atacurile urşilor la Arefu, Curtea de Argeş se află sub ofensiva insectelor! - Împărăţia ţânţarilor de pe Lacul de acumulare de pe strada Barajului

# - "Ce se întâmplă cu serviciul de deratizare pe care l-am aprobat în legislativ?..."
- "Există pe hârtie, dar n-a fost încă delegat!"

Întrebarea deloc retorică a fost lansată de către Gheorghe Andreescu în reuniunea Consiliului Local Curtea de Argeş din data de 5 iunie, iar răspunsul a fost dat de către preşedintele de şedinţă Ion Şerban. Într-o vreme în care la nivelul întregii ţări au apărut tot felul de avertizări privitoare la ţânţari, căpuşe şi alte gâjgănii care atentează la sănătatea populaţiei, municipiul nostru se confruntă ca în fiecare an cu o nouă ofensivă a insectelor purtătoare de boli. Ele n-au ocolit nici spitalul, terorizîndu-i pur şi simplu pe bolnavi. Consilierul Andreescu a formulat acea întrebare făcându-se purtătorul de cuvânt al cetăţenilor care sunt nemulţumiţi de această situaţie. Şi a făcut trimitere către vremurile lui Ceauşescu, asumându-şi riscul de a fi catalogat drept un nenorocit de nostalgic comunist. Dumnealui a spus că, înainte de 1989, se intervenea cu aparate de zbor care răspândeau substanţe menite să pună sâcâitoarele şi periculoasele insecte la punct, ceea ce astăzi nu se mai întâmplă fie din cauza costurilor, fie din aceea a iubitorilor de animale şi alte vieţuitoare. Din păcate, omul nu mai este considerat cel mai preţios capital, ci o victimă oferită sacrificului pe altarul existenţei necuvântătoarelor!
Cine are curiozitatea de a vedea şi faţa mai puţin plăcută a oraşului care avea şi încă mai are pretenţia de a fi una dintre capitalele turismului românesc, poate descoperi ceva de-a dreptul scandalos pe strada Barajului, în zona Stadionului Municipal şi a celorlalte amenajări utilitare din zonă. Acolo încă mai există lacul de acumulare al microcentralei, care nu numai că n-a mai fost dragat din timpul comuniştilor, fiind în mare parte colmatat, dar a devenit şi o groapă de gunoi ad-hoc pentru mulţi indivizi care nu numai că sunt lipsiţi de educaţie şi de simţ civic, dar pur şi simplu îşi sfidează concitadinii. Asemenea atitudine este favorizată de nepăsarea celor ce gestionează acest lac de acumulare - şi i-am numit pe angajaţii de la HIDROELECTRICA - dublată de cea a angajaţilor municipalităţii care se ocupă de problemele de mediu. Şi unii, şi ceilalţi sunt prea bine plătiţi pentru a nu mai fi interesaţi decât probabil de propriul confort în care aşteaptă răbdători să vină ziua de salariu. Iar în acest timp, mâlul adunat de-a lungul anilor în ceea ce a fost cândva un lac de acumulare cu apă curată, pe care se antrenau canotorii, este terenul perfect pentru stufărişul des printre care plutesc tot felul de mizerii prin apa puturoasă, emanând mirosuri pestilenţiale. Dar care oferă piscina perfectă în care se bălăcesc raţele gospodarilor din cartierul Marina-Poştei sau cele sălbatice. Şi, de ce nu, se constituie într-un adevărat rai pentru ţânţari, muşte şi alte insecte şi Dumnezeu mai ştie ce - toate purtătoare de boli, unele chiar mortale - dacă e să dăm crezare avertizărilor lansate de către specialişti. Cine a trecut pe acolo şi a riscat să se plimbe pe taluzul malului ocolind cu greu bălţile de la ultima ploaie, noroaiele şi alte neplăceri, dacă face abstracţie de locul de joacă pentru copii amenajat lângă stadion, care arată destul de civilizat, se poate crede aruncat de un duh rău într-un meleag uitat de timp, nepopulat de semeni, căci nu este propice vieţii lor. Constatăm pentru a nu ştiu câta oară cu tristeţe că trăim într-o lume a paradoxurilor, în care unii sunt plătiţi cu salarii babane ca să stea cu mâinile în sân, iar cei cu salarii minime pe economie sunt supuşi împreună cu copiii, părinţii şi bunicii lor, de regulă cu sistemul imunitar mai fragil, riscurilor pentru sănătate generate de indolenţa ori de cinismul tolerat al celor din prima categorie. Ruşine acestei societăţi care permite existenţa unor astfel de lucruri nefireşti, în ciudata lume în care vieţuim chinuiţi, având reale dificultăţi, atunci când ne-am hazarda să definim normalitatea!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It