Europa - în pragul crizei dezmembrării statelor naţionale

Politicienii prezentului par să nu fi învăţat din lecţiile trecutului. Sau poate că istoria se repetă ciclic, pentru a se ajunge la rezultate dezastruoase. De-a lungul vremii s-au prăbuşit imperii, au dispărut ţări şi popoare lovite de războaie şi molime sau de prostia omenească. Cine-ar mai fi crezut că şi în mileniul trei vom mai trăi sub ameninţarea unor provocări care să pună sub semnul întrebării pacea şi, implicit, existenţa lumii noastre? Fără a da proporţii apocaliptice unor fapte ale prezentului, nu avem dreptul de a le trata cu indiferenţă.

 

Regatul britanic - putere de mâna a doua?...

 

Ieri, scoţienii urmau să decidă dacă vor mai rămâne în cadrul Regatului Unit sau vor încerca să-şi ia destinele în mâinile proprii. Fără a comenta decizia convocării unui astfel de referendum sau argumentele avansate în campania electorală, nu putem să nu remarcăm faptul că există o mândrie naţională, care s-ar putea să nu acţioneze în direcţia cea bună pentru Scoţia şi chiar pentru restul lumii. După ce veacul trecut am avut două războaie mondiale şi prăbuşirea unor mari imperii, în ultimul sfert de secol URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia s-au dezmembrat, iar Germania a reuşit reunificarea. Acum este în pericol United Kingdom, cum este cunoscută Anglia. Dacă ieri scoţienii au decis să nu mai fie supuşii reginei Elisabeta a II-a, paşi similari ar putea face Irlanda de Nord sau Walesul (Ţara Galilor). Fără risca estimări asupra consecinţelor, e clar că Regatul britanic ar deveni o putere de mâna a doua. Viitorul acestor teritorii ar fi destul de incert, pentru că Scoţia sau Ţara Galilor n-ar mai fi integrate în structurile de securitate euroatlantice şi nici în cele economice europene. Iar eventuala intrare a lor în UE, ar fi aproape imposibilă, în condiţiile în care este de aşteptat ca Spania, Italia, Belgia, România - ca să dăm numai câteva exemple de ţări ameninţate cu rupturi de teritorii - n-ar fi de acord cu acceptarea lor. Irlanda de Nord şi-ar găsi locul lîngă sora ei din sud şi poate n-ar conta foarte mult ce capitală ar avea - Belfastul sau Dublinul. Echilibrul de forţe în vechiul continent ar fi însă astfel serios zdruncinat tocmai când din Răsărit se manifestă pericolul relansării războiului rece, începând de la conflictul în desfăşurare din Ucraina.

 

Atac pe toate fronturile la integritatea statului român

 

Integritatea teritorială a statului român a fost pusă sub semnul întrebării în repetate rânduri după Marea Unire din 1918. România Mare a rezistat numai până în anul de răstrişte 1940, când Basarabia şi nordul Bucovinei au fost cedate în urma ultimatumului sovietic al lui Stalin, bazat pe Paktul Ribbentrop-Molotov, iar nordul Transilvaniei a fost dat Ungariei horthyste prin Diktat-ul de la Viena, de Hitler şi Musolini. După 1945 s-a recuperat teritoriul din Transilvania, dar Stalin a dictat crearea artificială a Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, care a rezistat până în 1968. Atunci, Ceauşescu a impus o nouă organizare administrativ teritorială, revenind la judeţe, fapt care i-a nemulţumit total pe etnicii unguri. În vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989, s-a încercat aplicarea unui scenariu de dezmembrare a României. Acesta n-a reuşit la noi, dar a obţinut rezultatele scontate în fosta Iugoslavie, care a dus la renaşterea în sânge a mai multor state de dinainte de 1918.

Recent, europarlamentarul Laszlo Tokes a atacat din nou statul român la UE, afirmând că etnia de care aparţine este ţinta unor atacuri securisto-comuniste şi pledând în consecinţă pentru dreptul la autonomie extinsă a ţinuturilor locuite de maghiari în Transilvania. Întâmplător sau nu, cam în acelaşi timp, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR - partener veşnicit la guvernare (probabil tot ca urmare a opresiunilor româneşti), a anunţat că va prezenta la Cluj proiectul de autonomie a Ţinutului Secuiesc, care ar urma să cuprindă actualele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş. Constituţia României este ignorată, dacă nu călcată în picioare de către liderii UDMR şi de către Laszlo Tokes care - culmea! - a fost europarlamentar din partea ţării noastre. Nu vom aminti aici faptul că avem una dintre legile fundamentale cele mei democratice şi tolerante din câte există la ora actuală în lume şi nici faptul că fostul pastor a fost demascat de o parte a presei ca fiind spion al unui stat străin, dar nu putem uita că dumnealui rămâne vocea cea mai critică şi denigratoare la adresa statului în care s-a născut şi pe care-l reprezintă. Tratarea cu indiferenţă a unor astfel de atacuri agresive la integritatea teritorială a României nu poate continua. Noi nu visăm la reînvierea regatului dac al lui Burebista, care se întindea până în centrul actualei Europe, dar nici nu putem accepta la nesfârşit pretenţiile celor care vor să reinstaureze Regatul Sf. Ştefan sau măcar Ungaria Mare. Tocmai de aceea privim cu îngrijorare atât ceea ce se întâmplă în Scoţia, cât şi în Transilvania.

 

 

 

 

Pin It