A împlinit 102 ani

 

Floarea Anghelina, cea mai bătrână femeie din Curtea de Argeş, şi-a sărbătorit sâmbătă aniversarea a 102 ani de viaţă. Născută pe data de 13 septembrie 1912, în satul Bârseşti, comuna Tigveni, al doilea copil dintr-o familie compusă din 11 copii, femeia a avut parte de toate greutăţile vieţii. De la vârsta de 4 ani a trăit ca refugiată, a fost obligată să se mute de 11 ori, a rămas văduvă cu 4 copii, a simţit ororile războiului, iar mare parte din viaţă nu a avut niciun venit de la stat. 

Poartă în inimă peste un secol plin de amintiri şi îşi caracterizează viaţa dumneaei ca fiind o aventură, din care n-a dat uitării nici cel mai mic amănunt. Deşi se află la o vârstă înaintată, Floarea Anghelina, spune că toate amintirile, încă din copilărie, îi sunt vii în memorie şi nu i s-au şters niciun minut. Iar povestirea acestora i-au susţinut din plin afirmaţiile.

 

Aniversare alături de nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepot!

 

De la cei patru copii pe care i-a crescut cu drag, doamna Floarea are acum 6 nepoţi, 9 strănepoţi şi un singur stră-strănepot, deocamdată. La sărbătorirea celor 102 ani, familia s-a reîntregit şi toţi membrii i-au urat „La mulţi ani”!

Cu acelaşi zâmbet senin pe buze spune că anii atât de mulţi "nu sunt buni", motivând că "nu mai poate să mai meargă, să mai vadă şi să mai audă". 

"De ziua mea am avut două torturi, că ne-am adunat mare parte din familie. A lipsit fratele meu, singurul care mai trăieşte, dar are 87 de ani şi nu mai poate să meargă", a declarat Floarea Anghelina. 

"Am avut patru copii, pe care i-am crescut singură, că soţul meu a murit când fata cea mică avea 3 ani. M-am descurcat cum am putut, apoi după 5 ani m-am căsătorit a doua oară. N-a fost bine, dar chiar şi-aşa am petrecut împreună mulţi ani de zile, până când a decedat şi al doilea bărbat. Acum sunt văduvă de 14 ani şi mai am doar 2  copii. Fata cea mică a murit la vârsta de 69 de ani, iar băiatul al doilea, la 75 de ani; mai am unul de 76 de ani şi fata cea mare, în vârstă de 80 de ani", a făcut bilanţul sărbătorita care şi-a adăugat 2 ani peste centenarul vârstei. 

 

Secretul longevităţii!

 

Dacă cineva o întreabă pe doamna Floarea cum a reuşit să ajungă la o vârstă atât de înaintată şi mai ales cum de reuşeşte să ţină minte aşa de multe lucruri, răspunsul nu-l cunoaşte nici măcar ea. Crede că greutăţile vieţii au reuşit s-o întărească şi îşi aminteşte că atunci când era copil a citit o carte, din care a aflat că va trăit 60 de ani. Atunci, vârsta asta i se părea prea mare, dar acum, cu acelaşi zâmbet senin, spune că a reuşit să dubleze predicţia. 

"În viaţa mea n-am fumat şi n-am băut. Iar la capitolul mâncare, nu am ce să povestesc, pentru că în timpul războiului mâncam într-o zi câte 6 sau 7 oameni dintr-o pâine. Am trăit vremuri grele, în 1916 am fost refugiaţi, iar când ne-am întors acasă a fost cutremur şi ni s-a surpat casa. Tata era în război şi n-a avut cine să ne facă alta. Am stat în diferite locuri... Eu, până la vârsta asta m-am mutat de vreo 11 ori”, povesteşte cu uşoară nostalgie centenara. 

"Când eram copil de şcoală, ţin minte că un vecin avea cartea cu zodii. I-am zis să mi-o dea să citesc şi acolo era scris că eu, dacă reuşesc să trec de vârsta de 44 de ani, o să trăiesc până la 60 de ani. Mă gândeam eu atunci că 60 de ani sunt prea mulţi, dar iată că au trecut şi mai mulţi!", constata dumneaei amuzată. 

 

"Iliescu mi-a dat pensie, Băsescu era să mi-o ia!"

 

 

După mult timp în care bătrâna n-a avut niciun fel de venit, în perioada comunistă a obţinut o pensie mică, dar suficient cât să o mulţumească. "Pe timpul lui Ceauşescu am obţinut o pensie lunară de 100 de lei, am ajuns în timp la 500 de lei în mandatul lui Iliescu, iar în cel al lui Băsescu era să rămân fără pensie! Era greu rău dacă nu aveam şi aceste câteva sute de lei...", mărturiseşte bătrâna cu acea sinceritate a oamenilor care nu prea mai au ceva de pierdut în viaţă. 

Spre surprinderea celor care o cunosc, deşi nu mai vede bine şi aude cu greu, Floarea Anghelina poate să povestească în detaliu tot ce a trăit în viaţa ei, îşi aminteşte fiecare preşedinte al tării şi anii de mandat ai acestora, dar un lucru este cu adevărat special: odată cu vârsta, zâmbetul nu i s-a şters de pe buze. Cu seninătate în glas şi pe chip îşi primeşte oaspeţii în casă şi le urează tuturor sănătate - "că e mai bună decât toate".

 

 

 

Pin It